ICCJ. Decizia nr. 3531/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3531/2010
Dosar nr. 2081/2/2010
Şedinţa publică de la 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta CN R. SA a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună restituirea cauţiunii achitată cu O.P. din data de 25 martie 2010, pe considerentul neîndeplinirii scopului consemnării acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 11 mai 2010 a respins cererea de restituire a cauţiunii consemnată prin O.P. din 4 martie 2010, în Dosarul nr. 2081/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, întrucât fondul cauzei nu a fost soluţionat irevocabil, în raport de dispoziţiile art. 7231 C. proc. civ., cererea reclamantei de restituire a cauţiunii este prematură, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta CN R. SA Bucureşti susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind prematură cererea de restituire a cauţiunii, în condiţiile în care acţiunea având ca obiect suspendarea efectelor actelor administrative a fost respinsă astfel că scopul pentru care a fost stabilită cauţiunea nu a fost atins iar recurenta-reclamantă a efectuat plata sumelor stabilite prin actele administrative.
Recursul este fondat.
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea petentei-reclamante CN R. SA Bucureşti privind restituirea cauţiunii în cuantum de 134.390,60 lei plătită cu Ordinul de plată din data de 04 martie 2010, în Dosarul nr. 2081/2/2010.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cauţiunea a fost constituită în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin .(2) C. proc. fisc., fiind depusă dovada achitării acesteia în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării Procesului-verbal din 08 februarie 2010 şi a Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 27 din 08 februarie 2010, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante CN R. SA a unei obligaţii de plată în sumă de 671.953 lei.
Cererea de suspendare a executării a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin .(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicitându-se suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate până la pronunţarea instanţei de fond.
Cauza a fost soluţionată de către instanţa de fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1457 din data de 23 martie 2010 cererea de suspendare formulată fiind respinsă, ca neîntemeiată.
În motivarea încheierii din 11 mai 2010 prin care a fost respinsă cererea de restituire a cauţiunii, instanţa a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 7231C. proc. civ. potrivit cărora, cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.
Curtea apreciază că invocarea acestor dispoziţii procedurale în motivarea respingerii cererii de restituire a cauţiunii achitate în conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. este eronată, având în vedere natura juridică a litigiului supus judecăţii respectiv un litigiu de contencios administrativ-fiscal care se supune regulilor de procedură stabilite prin Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, ale cărei dispoziţii se completează cu dreptul comun, în condiţiile stabilite de art. 28 din lege, respectiv cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă urmând a fi stabilită de către instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc întinderea efectelor suspendării actelor administrative, numai în cazul admiterii acţiunii formulate de persoana vătămată stabilind că neintroducerea unei acţiunii în anularea actului în termen de 60 de zile, determinând încetarea de drept a suspendării fără nici o formalitate.
Astfel fiind, în cazul respingerii acţiunii, executarea actelor administrative nefiind suspendată, cauţiunea depusă în cauză în scopul garantării sumelor stabilite cu titlu de obligaţii fiscale prin actele administrative a căror executare nu a fost suspendată nu se justifică.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (7) din Lege, pot fi formulate cereri succesive de suspendare a executării aceloraşi acte administrative în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) singura condiţie impusă, fiind aceea ca motivele să fie diferite.
În raport de aceste dispoziţii legale apare cu evidenţă incompatibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 7231 C. proc. civ. în litigiile de contencios fiscal având ca obiect suspendarea executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin .(1) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-ar crea o situaţie inechitabilă pentru reclamantul a cărui cerere de suspendare a fost respinsă şi care nu îşi va putea recupera cauţiunea achitată conform dispoziţiilor art. 215 alin .(2) C. proc. fisc., fiind în imposibilitate de a mai formula o nouă cerere de suspendare în condiţiile art. 14 alin. (7) din Lege.
Ori, o astfel de situaţie nu poate fi acceptată întrucât ar fi încălcate cerinţele dreptului la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drept care include şi dreptul de acces la instanţă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., îl va admite şi va modifica încheierea atacată, pronunţată la data de 11 mai 2010 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2081/2/2010, în sensul că va admite cererea de restituire a cauţiunii consemnate prin Ordinul de Plată din data de 04 martie 2010 în sumă de 134.390,60 lei de către reclamanta CN R. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de CN R. SA Bucureşti împotriva încheierii din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea de restituire a cauţiunii consemnată prin O.P. din data de 4 martie 2010 în Dosarul nr. 2081/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta CN R. SA cu sediul în Bucureşti Sector 6 în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. Bucureşti sector 5 şi A.N.V. cu sediul în Bucureşti Sector 1.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3523/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3546/2010. Contencios → |
|---|
