ICCJ. Decizia nr. 3546/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3546/2010
Dosar nr. 661/2/2010
Şedinţa publică de la 15 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2271 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de A.N.R.P., şi a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamanţii B.C.A.E. şi B.M.A., constatând nelegalitatea art. 25 din Norma metodologică pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului între România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, aprobată prin H.G. nr. 753/1998.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.N.R.P., Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi Statul Român prin M.F.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În prealabil, Înalta Curte, verificând data la care au fost formulate recursurile, constată că acestea au fost declarate peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că sentinţa atacată a fost comunicată, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare, A.N.R.P. la 14 iunie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 22 iunie 2010 astfel cum reiese din rezoluţia de înregistrare a cererii de recurs ( fila 2); Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a fost comunicată sentinţa la 11 iunie 2010, iar recursul a fost formulat la 28 iunie 2010, aşa cum rezultă din plicul de corespondenţă (fila 27) şi Statului Român prin M.F.P. i-a fost comunicată sentinţa la 11 iunie 2010, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 iunie 2010 potrivit rezoluţiei de înregistrare a recursului (fila 19 din dosar) depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege sus menţionat.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Constatând că recursurile nu au fost declarate în termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi că recurenţii nu au pretins şi nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii sus invocate şi să respingă recursurile ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.R.P., Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi Statul Român prin M.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 2271 din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3547/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
