ICCJ. Decizia nr. 3574/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3574/2010
Dosar nr. 31181/3/2009
Şedinţa publică de la 15 iulie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţiile pronunţate de instanţele aflate în conflict
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27 iunie 2008, reclamanta S.R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.P.C. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 466,38 lei, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, în cuantum de 120 lei, penalităţi în cuantum de 106,38 lei pentru factura din 28 noiembrie 2005 şi taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 şi 2007, în cuantum de 240 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 977/2003 şi Legea nr. 533/2003 a fost prevăzută obligaţia persoanelor juridice cu sediul în România de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai serviciilor respective, legea prezumând această calitate pentru toate persoanele juridice.
1.1. Prin sentinţa civilă nr. 6471 din 10 octombrie 2008, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs reclamanta şi prin decizia civilă nr. 1202 din 22 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3201 din 11 noiembrie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport de împrejurarea că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu constituie taxă fiscală în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc., nefăcându-se venit la bugetul de stat ori bugetele locale, ci fiind orientată direct către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept privat, asimilată autorităţilor publice, respectiv către S.R.R., care este înfiinţată ca serviciu public autonom de interes naţional.
Judecătorul fondului a avut în vedere şi calificarea juridică a acestei taxe, reglementată de art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, care constituie o contraprestaţie stabilită în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, în raport de serviciul public oferit de societatea reclamantă, constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc autorităţile publice centrale, inclusiv cele asimilate acestora, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
1.2. Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea cauzei, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2497 din 26 mai 2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că reclamanta a formulat o cerere în baza Legii nr. 533/2003 şi a H.G. nr. 977/2003, acte normative care reglementează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv cuantum, penalităţi, persoanele fizice şi juridice care sunt obligate la plata taxei, obiectul cauzei constând în obligarea pârâtei la plata unor taxe şi accesorii ale acestora.
De asemenea, a reţinut că din conţinutul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reiese că ori de câte ori obiectul cauzei se referă la taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora nu este relevant emitentul actului pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ, ci cuantumul acestor taxe.
Astfel, cum valoarea pretenţiilor reclamantei este de 466,38 lei, deci până la 500.000 lei, instanţa a apreciat că competenţa de soluţionare a cauzei în fond aparţine tribunalului şi nu curţii de apel.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
2. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza de faţă Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Prin cererea de chemare în judecata reclamanta S.R.R. a solicitat obligarea pârâtei SC A.M.P.C. SRL la plata sumei de 466,38 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, penalităţi pentru factura din 28 noiembrie 2005 şi taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 şi 2007, sumă datorată conform prevederilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, veniturile proprii ale S.R.R. provin şi din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune.
Altfel spus, sumele reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se constituie în venituri proprii ale S.R.R., fără a reprezenta creanţe bugetare.
Or, din interpretarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele administrativ fiscale, care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale, contribuţii şi accesorii ale acestora, datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii care constă în pretenţii referitoare la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, astfel că competenţa materială de soluţionare în fond revine judecătoriei, ca instanţă de drept comun.
În raport de considerentele expuse, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. în contradictoriu cu pârâta SC A.M.P.C. SRL Bucureşti în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3599/2010. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
