ICCJ. Decizia nr. 3620/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3620/2010
Dosar nr. 1832/30/2009
Şedinţa publică de la 19 august 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 1832/30/2009, la data de 24 martie 2009, reclamantul U.Z. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâţii Prefectura Timiş, Primăria Traian Vuia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul de Interne, Guvernul României şi Preşedintele României, să constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde cererilor formulate în perioada 1992-2009, la toate ministerele, prefectură, primărie, respinse, neconstituţional, ca tardive. S-a mai solicitat obligarea pârâţilor la repararea pagubei care a fost cauzată reclamantului.
La data de 30 septembrie 2010 pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instanţei supreme.
La data de 23 septembrie 2009 pârâtul Ministerul de Interne a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.
La data de 10 iunie 2009 Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a invocat, în principal, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, şi în subsidiar, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 449 din 16 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1832/30/2009, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând în esenţă că în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cu împrejurarea că printre pârâţii chemaţi în judecată se află şi autorităţi publice centrale, competenţa aparţine Curţii de Apel Timişoara.
La data de 21 mai 2010, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1832/30/2009.
La rândul ei, şi această instanţă prin sentinţa nr. 321 din 16 iunie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată raportat la înscrisurile depuse de reclamant, rezultă că obiectul prezentei acţiuni este reprezentat de nemulţumirea reclamantului faţă de refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor sale adresate autorităţilor publice locale şi anume Primăria Traian Vuia şi Instituţia Prefectului Timiş, instituţii locale care figurează in litigiul de faţă în calitate de pârâţi, neexistând la dosarul cauzei nicio cerere formulată de reclamant în contradictoriu cu autorităţile centrale chemate în judecată.
Având în vedere această situaţie de fapt, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului.
Constatându-se conflict negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este Tribunalul, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În speţă, reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde cererilor formulate în perioada cuprinsă între 1992-2009 şi obligarea acestora la emiterea răspunsurilor, cu consecinţa obligării şi la repararea pagubei care i-a fost cauzată.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, însă, se constată că reclamantul a formulat o serie de cereri adresate Primăriei Traian Vuia, Instituţiei Prefectului Timiş, însă nu a formulat nicio cerere adresată instituţiilor publice centrale care figurează în calitate de pârâţi în cuprinsul litigiului, şi anume Guvernul României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul de Interne şi Preşedintele României.
Având în vedere că solicitarea reclamantului are ca obiect constatarea refuzului nejustificat a unei autorităţi publice locale de a soluţiona cererile formulate, prezentul litigiu este de competenţa secţiei de contencios administrativ a Tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împrejurarea că reclamantul solicită judecarea cauzei şi în contradictoriu cu autorităţi publice centrale, este fără relevanţă, câtă vreme refuzul de soluţionare a unor cereri aparţine unei autorităţi publice locale, raportul de drept fiind stabilit între reclamant şi aceste autorităţi.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe U.Z. şi Prefectura Timiş, Primăria Traian Vuia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul de Interne, Guvernul României şi Preşedintele României în favoarea Tribunalului Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3627/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
