ICCJ. Decizia nr. 363/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 363/2010
Dosar nr. 417/59/2009
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantele V.D. şi Ş.A. au chemat în judecată pârâţii Statul Roman, prin M.F.P., Guvernul României şi Consiliul Judeţean Timiş-prin preşedinte, solicitând:
- să se dispună anularea anexei nr. 1 - poziţia nr. 33/11 la H. G. nr. 97 7/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, prin care s-a dispus intrarea în domeniul public al judeţului Timiş a imobilului înscris în C.F. Timişoara, situat în Timişoara, imobil aparţinând antecesorilor reclamantelor,precum şi anularea adresei Sfatului Popular al Oraşului Timişoara - Comitetul Executiv din 19 noiembrie 1960 şi a adeverinţei anexate, prin care a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, în temeiul Decretului nr. 176/1948, în favoarea statului şi în administrarea Ministerului învăţământului;
- restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară,prin atribuirea imobilului menţionat reclamantelor,în calitate de succesoare ale defuncţilor părinţi, V.V., decedat la 10 iunie 1994 si V.C., decedată la 31 ianuarie 1990;
- suspendarea efectelor H.G. nr. 97 7/2002, cu privire la transferul imobilului revendicat în domeniul public, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;
- rectificarea de carte funciară, potrivit celor arătate;
- acordarea de cheltuieli de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamantele au apreciat că trecerea imobilului menţionat în domeniul public al judeţului Timiş, prin efectele H.G.nr. 977/2002, a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la fundamentarea măsurii pe un interes public şi cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998.Au mai arătat că, din hotărâre nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea imobilului ca fiind de uz sau interes public şi nici cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea în domeniul public.
Totodată, reclamantele au învederat faptul că, în calitate de fiice ale defuncţilor V.V. şi V.C. sunt,potrivit certificatului de moştenitor din 1994,unicele moştenitoare ale defuncţilor, iar imobilul respectiv a fost preluat abuziv de stat în perioada 1945-1989, în temeiul Decretului nr. 176/1948, fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea statului.
Au mai arătat reclamantele că bunurile trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948 trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii :să fi servit funcţionării şcolilor din învăţământ şi să fie menţionate în anexa decretului, imobilul respectiv neîndeplinind niciuna din aceste condiţii.
Reclamantele au solicitat să se constate nulitatea titlului în baza căruia a fost preluat imobilul revendicat,precum şi restabilirea situaţiei anterioare. În susţinerea acţiunii au invocat art. 1 din Protocolul l din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţionându-se soluţiile pronunţate în cauzele „ Brumărescu contra României"şi „ Viaşu contra României" şi au învederat că anexa nr. 1 la H.G.nr. 977/2002 nu a fost niciodată publicată în M. Of. al României, precum şi faptul că au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantelor V.D. şi Ş.A., anulând anexa nr. 1 -poziţia nr. 33/11 din H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea efectelor H.G.nr. 977/2002.
Totodată, au fost disjunse capetele de cerere din acţiunea reclamantelor referitoare la anularea adresei Sfatului Popular al Oraşului Timişoara - Comitetul Executiv din 19 noiembrie 1960 şi a adresei anexe, precum şi cel referitor la restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară cu rectificarea C.F. Timişoara, declinând soluţionarea acestora în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că la trecerea în domeniul public al judeţului Timiş a imobilului vizat nu s-au specificat care sunt împrejurările care au determinat calificarea bunului ca fiind de uz sau interes public sau care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea în domeniul public.
Totodată, instanţa fondului a reţinut că interesul public nu a fost probat, concluzionând că trecerea bunului respectiv în domeniul public s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (4) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea efectelor H.G. nr. 97 7/2002, instanţa fondului a apreciat că acesta a rămas fără obiect, ca urmare a admiterii primului capăt.
În legătură cu capătul 1 de cerere - teza finală şi cu capetele 2 şi 4 din acţiunea reclamantelor, referitoare la anularea adresei din 1960 restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi rectificarea cărţii funciare în acest sens, instanţa a justificat disjungerea prin faptul că, întrucât se solicită retrocedarea imobilului, competenţa aparţine instanţei de drept comun.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara au declarat recurs D.G.F.P. Timiş, în reprezentarea M.F.P. - în numele Statului Român, Guvernul României şi Consiliul Judeţean Timiş susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive;
- instanţa de fond, sesizată cu excepţia tardivităţii îndeplinirii procedurii prealabile şi cu excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, a încălcat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care reglementează data „luării la cunoştinţă” ca dată de la care curge termenul pentru efectuarea plângerii prealabile, cât şi termenul pentru introducerea acţiunii în anulare la instanţa judecătorească, pentru ipoteza în care persoana vătămată este alta decât beneficiarul actului atacat. În acest sens sunt menţionate dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (7), precum şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, precizându-se că momentul luării la cunoştinţă de către reclamantă despre existenţa H.G. nr. 977/2002 anexa 1 a fost data de 22 iunie 2007 când s-a eliberat copia C.F. Timişoara;
- în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Timiş - în reprezentarea M.F.P., în numele statului român, această autoritate neavând atribuţii în emiterea hotărârilor de guvern având ca obiect atestarea domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale;
- pe fondul cauzei, în mod greşit s-a apreciat că nu a fost probat interesul public care a determinat trecerea imobilului în domeniul public, din moment ce H.G. nr. 977/2002 doar atestă apartenenţa unui imobil la domeniul public, iar acest imobil face parte din categoria celor în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat - incluse de Legea nr. 213/1998 în domeniul public al judeţelor.
În drept motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate motivul de recurs referitor la tardivitatea acţiunii, întrucât se referă la o excepţie peremtorie şi dirimantă, ce face inutilă analiza fondului cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit copiei C.F. Timişoara (in extenso), anexată acţiunii formulate de reclamante, data luării la cunoştinţă de către acestea despre existenţa H.G. nr. 977/2002 - anexa 1, publicată în M. Of. nr. 699 şi 699 bis, este cel mai târziu 22 iunie 2007, când le-a fost eliberată respectiva copie; partea a II-a Timişoara se menţionează imobilul ca fiind în proprietatea publică a judeţului Timiş, în baza H.G. nr. 977/2002.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantele au luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ atacat abia la data de 3 aprilie 2009, ca urmare a răspunsului primit din partea Consiliului Judeţean Timiş.
În raport de aceste elemente de fapt, instanţa de fond, în baza art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile Deciziei curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, ar fi trebuit să constate întemeiată excepţia tardivităţii acţiunii, respingând cererea ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) şi (3), cu referire la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., va admite recursul, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de Guvernul României, excepţie invocată de V.D. şi Ş.A.
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea M.F.P., în numele Statului Român, precum și de Guvernul României și de Consiliul Județean Timiș împotriva sentinței civile nr. 242 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 359/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 368/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
