ICCJ. Decizia nr. 368/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 368/2010
Dosar nr. 39993/3/2008
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului D.D.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, potrivit notei de constatare din 11 august 2008,pârâtul a fost recrutat în anul 1987, în scopul realizării supravegherii informative în cadrul atelierului unde îşi desfăşura activitatea şi, deşi a refuzat să dea în scris un angajament de colaborare, a fost folosit în calitate de colaborator o perioadă de 2 ani.
A mai arătat reclamantul că informaţiile furnizate de pârât organelor de securitate au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare, libertatea cuvântului şi libertatea opiniilor.
Sesizat iniţial, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat, la 05 decembrie 2008, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008, modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008.
Pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 2216 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse şi excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile şi tardivităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate
Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a fost apreciată ca neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din O. U.G. nr. 24/2008 şi art. 36 alin. (4) din Hotărârea din 2008 de aprobare a Regulamentului C.N.S.A.S., sesizarea instanţei nefiind condiţionată de existenţa avizului direcţiei juridice.
În legătură cu excepţia tardivităţii formulării acţiunii, instanţa de fond a reţinut caracterul de recomandare al termenelor prevăzute de O. U.G. nr. 24/2008 şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S.
Pe fondul cauzei
Instanţa fondului a reţinut că, din documentele de verificare, rezultă faptul că pârâtul a acceptat colaborarea cu Securitatea,fără însă a da un angajament scris.
De asemenea, sunt menţionate mai multe informări semnate de pârât cu privire la diferite persoane sau la starea unor utilaje de la locul de muncă, fără însă ca din cuprinsul acestora să rezulte elemente care ar îndeplini cerinţele legii referitoare la denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sau care să poată conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată s-a mai reţinut că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului nu pot face dovada calităţii de colaborator, astfel cum aceasta este definită prin O.U.G. nr. 24/2008.
î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. şi pârâtul D.D.
Prin cererea scrisă depusă la dosar şi susţinută oral de apărător, pârâtul-recurent a arătat că renunţă la recursul pe care l-a formulat împotriva sentinţei civile nr. 2216 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 mai 2009.
Înalta Curte, în baza prevederilor art. 246 C. proc. civ., urmează a lua act de renunţarea la judecarea cererii de recurs, formulată de pârâtul D.D.
Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. solicită admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii şi reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul D.D.
Arată recurentul că în speţă sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de informator, prin furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist şi încălcarea unor drepturi fundamentale ca urmare a acţiunilor de investigare din partea recurenţilor asupra persoanelor la care se refereau informaţiile.
Prin întâmpinare, intimatul D.D. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Susţine intimatul-pârât că instanţa de fond a reţinut în mod corect că informaţiile şi notele depuse la dosarul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii, iar aprecierile pozitive făcute conjunctural de ofiţerii de securitate cu ocazia analizei activităţii lor cu o anumită persoană nu pot face dovada calităţii acesteia de colaborator al Securităţii.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport şi de legislaţia incidentă, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În esenţă, recurentul-reclamant susţine că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008, pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât D.D.
Conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Astfel, pentru a se constata că o persoană intră în categoria de colaborator al Securităţii este necesar ca aceasta persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar şi aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Este real, că din definiţia legală rezultă că este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale" ceea ce nu s-a dovedit în cauză şi că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât si relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".
Aşa cum susţine intimatul-pârât prin întâmpinare, la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ, scris de intimatul-pârât sau de ofiţerii de securitate pe baza relatărilor acestuia. Raportul la care se referă intimatul şi în jurul căruia se construieşte argumentarea recursului este un raport de recrutare, adică un document intern al Securităţii, scris de un lucrător de Securitate pentru şefii săi, în care, prin fraze tip se justifică activitatea sa profesională. Astfel, acest raport nu conţine informaţii furnizate de o persoană şi consemnate de ofiţerul de securitate.
p rima instanţă, analizând probele administrate, în mod corect a constatat că informaţiile din notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerinţe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din această perspectivă nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului că dovada furnizării informaţiilor prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar putea fi dedusă din faptul că într-un raport de analiză, ofiţerul de recrutare aprecia că informaţiile furnizate interesează organul de securitate.
Prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată pe baza probelor administrate în acord cu prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, reţinând că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2216 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Ia act de renunţarea la judecarea cererii de recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, formulată de D.D.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 363/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
