ICCJ. Decizia nr. 3991/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3991/2010
Dosar nr. 733/39/2009
Şedinţa publică de Ia 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal reclamanţii P.N., P.M. şi HG au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale Suceava, anularea Hotărârilor nr. 5303, 5306 şi 5307 din 7 mai 2009 emise de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de refugiaţi din motive etnice cu obligarea pârâtei să le acorde drepturile conferite de OG nr. 105/1999.
Prin Sentinţa nr. 141 din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.N., P.M. şi HG ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din extrasul eliberat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Arhivele Naţionale rezultă că, potrivit „tabloului de funcţionari evacuaţi de la Administraţiile financiare din Bucovina, Moldova şi Basarabia, întocmit la 8 aprilie 1944 figurează şi tatăl contestatorilor, P.C. (contestatorii fiind minori), care avea funcţia de agent administrativ. A mai reţinut că din declaraţiile martorilor A.D.T. şi A.D.A., rezultă că evacuarea familiei contestatorilor, precum şi mutările ulterioare s-au datorat operaţiunilor de război derulate în acea epocă (înaintarea frontului sovietic, retragerea trupelor germane) şi nu persecuţiilor de natură etnică, cerinţă prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În susţinerea recursului s-a arătat că, în mod greşit, Curtea de Apel Suceava a apreciat că situaţia reclamanţilor nu se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, în realitate familia acestora fiind strămutată împotriva voinţei membrilor ei.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG 127/2002 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a OG 105/1999.
Prin „persoană strămutată" în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că schimbarea temporară a domiciliului familiei reclamanţilor, respectiv din localitatea B., jud. Suceava, în localitatea D., jud.Timiş, s-a făcut într-o localitate ce se afla sub autoritatea statului român, măsura luată fiind una de protejare a instituţiilor şi personalului acestora de pericolul existent în zona de conflict armat, această măsură neavând nicio conotatie etnică.
În cauză, reclamanţii nu au dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localităţii de domiciliu B., judeţul Suceava s-ar fi datorat persecuţiilor etnice la care ar fi fost supusă familia sa, persecuţia invocată trebuind probată, ceea ce reclamanţii nu au făcut.
Din actele dosarului rezultă că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat, de asemenea, sub autoritatea statului român, în condiţiile în care statul român nu şi-a persecutat etnic cetăţenii, indiferent de etnia acestora. Se reţine, totodată, că schimbarea domiciliului reclamanţilor s-a datorat înaintării frontului sovietic şi retragerii trupelor germane, fiind o măsură de protejare a cetăţenilor români, de pericolele existente în zona de conflict armat.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate în alta, din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul prin OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.N., împotriva sentinţei nr. 141 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3995/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3988/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
