ICCJ. Decizia nr. 3993/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3993/2010
Dosar nr. 2416/54/2009
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
1.1. Prin sentinţa nr. 276 din data de 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanta P.P. privind anularea deciziei nr. 5643 din 10 iulie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2943 din data de 28 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, cu îndrumarea de a se suplimenta probatoriul cu acte medicale şi efectuarea unei expertize medico-legale.
1.2. În urma rejudecării cauzei, Curtea de Apel Craiova a pronunţat sentinţa nr. 480 din 04 decembrie 2009 prin care a admis cererea formulată de reclamanta P.P., a anulat decizia nr. 5643 din 10 iulie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a obligat pârâta să emită decizie de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav, cu asistent personal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în raport de actele medicale depuse la dosar şi expertiza medico-legală administrată în cauză, rezultă că reclamanta a suferit o agravare progresivă a stării de sănătate, având afecţiuni multiple care s-au accentuat.
A mai reţinut prima instanţă că actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 5643 din 10 iulie 2007 stabileşte diagnosticul clinic al reclamantei conform codurilor G36, T023 şi G83, cod handicap 1, grad de handicap accentuat, având o deficienţă funcţională accentuată.
În raport de criteriile medicale pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap prevăzute de ordinul nr. 726/2002 coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006 şi ale H.G. nr. 268/2009 privind normele metodologice, instanţa de fond a constatat că la emiterea deciziei contestate nu au fost respectate criteriile de încadrare a reclamantei în grad de handicap corespunzător, aceasta fiind lipsită de o parte din drepturile şi facilităţile conferite de lege.
Astfel, a apreciat prima instanţă că, în raport de afecţiunile de care suferă reclamanta, expuse în cuprinsul expertizei medico-legale şi evidenţiate în actele medicale, precum şi de imposibilitatea realizării ortostatismului, aceasta prezentându-se la Serviciul de Medicină Legală în scaun cu rotile, însoţită de un membru al familiei, reclamanta se încadrează în Capitolul II pct. 1 (afecţiuni neurologice, parapareză spastică cu sindrom vestibular) din ordinul nr. 726/2002, forme clinice ale bolii ce corespund unui handicap grav, nu accentuat cum s-a stabilit prin decizia contestată.
A mai reţinut prima instanţă că în funcţie de gradul de handicap pe care îl prezintă reclamanta, potrivit art. 34 din Legea nr. 448/2006, aceasta are dreptul la asistent personal, precum şi celelalte drepturi conferite de lege.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri Comisia Superioară Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală de Protecţie Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, care au invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel, susţin autorităţile recurente, instanţa de fond a încadrat afecţiunile de care suferă intimata-reclamantă în gradul grav de handicap, anulând decizia nr. 5643 din 10 iulie 2007 a Comisiei Superioare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, deşi, potrivit Capitolul II pct. 1 alin. (2) din ordinul nr. 726/2002, gradul grav de handicap este rezervat persoanelor cu paraplegie (tetraplegie), constituită după începerea activităţii profesionale, indiferent de etiologie, cu lipsă totală de control a vezicii urinare şi intestinului, în timp ce intimata-reclamantă nu prezintă un deficit plagic, iar examenele neurologice nu au pus în evidenţă lipsa de control a vezicii urinare şi nici incontinenţă sfincteriană.
S-a mai argumentat că, în mod nelegal, instanţa de fond, rejudecând cauza după o primă casare, şi-a întemeiat hotărârea exclusiv pe o expertiză medico-legală pe care în primul ciclu procesual o înlăturase, iar cu ocazia rejudecării nu a mai procedat la administrarea altor probe, aşa cum dispusese instanţa de recurs.
De asemenea, în cazul în care starea sănătăţii intimatei-reclamante s-a agravat ulterior eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap din 27 aprilie 2007 exista posibilitatea ca aceasta să ceară oricând comisiei să fie reevaluată.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin certificatul din 27 aprilie 2007, intimata-reclamantă a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, care a fost menţinut prin decizia nr. 5943 din 10 iulie 2007 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a respins contestaţia formulată împotriva certificatului respectiv.
În actele medicale care au stat la baza celor două acte administrative de încadrare/menţinere în gradul de handicap, s-a stabilit că intimata-reclamantă suferea, la data respectivă, de: parapareză ataxică prin mielopatie vertebrală dorso-lombară, AVC sechelar, ICVB cronică decompensată cu sindrom vestibular central recidivant lent progresiv, fractură de col femural stâng şi fractură de col femural drept.
Intimata-reclamantă a susţinut în mod constant că în raport de afecţiunile de care suferă trebuie încadrată în gradul de handicap grav, aşa cum rezultă din anexa la ordinul nr. 726/2002, Capitolul II pct. 1, lucru pe care instanţa de fond l-a şi făcut, obligând Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o decizie pentru încadrarea acesteia în gradul de handicap grav.
Or, potrivit anexei nr. 1 la ordinul nr. 726/2002, Capitolul II, pct. 1, alin. (2) – în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate, referitor la persoanele cu handicap motor şi neuromotor, cu dificultăţi accentuate sau grave de realizare a ortostatismului, mersului sau gestualităţii, se prevede că pentru categoriile prevăzute la lit. a) şi b), pentru gradul de handicap grav, este necesar să fie constatată „paraplegia (tetraplegia) contractată după începerea activităţii profesionale, indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă, etc.), cu lipsa totală de control asupra vezicii urinare şi intestinului, afecţiuni care nu au fost constatate la intimata-reclamantă.
Astfel fiind, rezultă că, în raport cu afecţiunile constatate la data eliberării certificatului din 27 aprilie 2007, încadrarea în gradul accentuat de handicap a fost realizată în conformitate cu criteriile legale ale ordinului nr. 726/2002.
În concluzie, recursurile formulate sunt întemeiate şi vor fi admise, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate.
Este adevărat, însă, că la data examinării efectuate de medicul legist – 15 iulie 2008, starea sănătăţii intimatei-reclamante cunoscuse o evoluţie negativă, aceasta fiind în imposibilitate să realizeze starea ortostatică, ceea ce impune o reexaminare şi reevaluare a gradului de handicap de către autorităţile competente.
Intimata-reclamantă, însă, nu a cerut obligarea autorităţilor pârâte la reexaminarea stării sale de sănătate şi la reevaluarea gradului de handicap, astfel că, rejudecând cauza, instanţa de recurs nu va putea legal să acorde părţii ceea ce aceasta nu a cerut.
Totuşi, o astfel de reexaminare/reevaluare a gradului de handicap este obligatorie pentru autorităţile pârâte, în situaţia în care intimata-reclamantă va cere acest lucru, operaţiune cu care, de altfel, Direcţia Generală de Protecţie Socială Mehedinţi s-a declarat, prin întâmpinarea depusă la dosar, a fi pe deplin de acord.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia Superioară, de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală de Protecţie Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, împotriva sentinţei civile nr. 480 din 04 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de P.P. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3994/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
