ICCJ. Decizia nr. 3994/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3994/2010

Dosar nr. 1176/59/2009

Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 453 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul F.G., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, şi a dispus suspendarea executării ordinului nr. 205 din 12 octombrie 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ordinul a cărui suspendare se solicită a fost emis în considerarea O.U.G. nr. 105/2009, dispunându-se revocarea reclamantului din funcţia de director coordonator la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Timiş, cu încetarea contractului de management încheiat de reclamant în vederea ocupării acestei funcţii.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat ca acestea sunt îndeplinite având în vedere că demiterea reclamantului a fost determinată de apariţia O.U.G. nr. 105/2009, fără a exista o altă motivare a luării acestei măsuri.

A mai reţinut că O.U.G. nr. 105/2009, deşi a abrogat O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituţională prin decizia nr. 1257/2009, preia integral conţinutul acesteia creându-se astfel o serioasă îndoială asupra legalităţii actului administrativ atacat.

A constatat prima instanţă că ordinul atacat a fost emis în perioada concediului medical al reclamantului, încălcând prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii.

Instanţa de fond a reţinut că şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, întrucât prin ordinul emis se produce un prejudiciu material în patrimoniul reclamantului prin lipsa veniturilor salariale, dar şi activitatea instituţiei publice este perturbată.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, care a invocat în mod generic dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., arătând că instanţa a reţinut în mod greşit ca fiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că ordinul nr. 205 din 12 octombrie 2009 a fost emis de Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale, în temeiul art. 4 din O.U.G. nr. 105/1999 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local şi ca urmare a abrogării O.U.G. nr. 37/2009 prin art. 14.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă de instanţa de contencios administrativ numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, măsura suspendării având un caracter de excepţie de la regula caracterului executoriu al oricărui act administrativ care se bucură de prezumţiile de legalitate, veridicitate şi autenticitate, fiind presupus a fi emis în baza şi în limitele legii.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, acesta a fost definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind conturat de existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Dar, temeiul legal al actului administrativ în litigiu, anume art. 4 din O.U.G. nr. 105/2009, a fost constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 28/14.01.2010.

Or, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 105/2009, între altele, care au constituit temeiul legal al actului administrativ în litigiu, constituie o împrejurare suficientă să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ respectiv, care a rămas fără temei legal.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie cerută la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi anume, iminenţa producerii unei pagube, aceasta a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind, în primul rând, orice prejudiciu material şi previzibil, condiţie îndeplinită, în cazul intimatei eliberate din funcţie, prin pierderea/diminuarea drepturilor salariale ca urmare a punerii în executare a ordinului în litigiu.

În concluzie, Înalta Curte reţine că prima instanţă a reţinut în mod judicios, cu alte cuvinte, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluţia de suspendare a executării ordinului în litigiu este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, împotriva sentinţei civile nr. 453 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3994/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs