ICCJ. Decizia nr. 404/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 404/2010
Dosar nr. 8601/2/2008
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul B.R.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se constate calitatea acestuia de poliţist - funcţionar public cu statut special, din data de 14 octombrie 2003 până la data de 1 august 2008 şi să se dispună obligarea pârâtului la menţionarea acesteia în adeverinţa solicitată prin cererea din 8 septembrie 2008.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
Reclamantul a arătat că a avut calitatea de poliţist din data de 25 iunie 1996 până la data de 1 august 2008 şi că prin cererea din 8 septembrie 2008 a solicitat pârâtului eliberarea unei adeverinţe prin care să-i fie comunicate date referitoare la vechimea în muncă, însă prin adresa din 18 septembrie 2008 pârâtul i-a transmis o adeverinţă ce nu conţinea informaţiile cerute.
3. Apărările pârâtului M.A.I.
Prin întâmpinarea formulată la 6 mai 2009, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti .
4. Hotărârea instanţei de fond. Considerentele avute în vedere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2634 din 18 iunie 2009 a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei ca şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârât, ca neîntemeiate. De asemenea, a respins ca neîntemeiată şi acţiunea reclamantului B.R.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului este o acţiune în contencios administrativ iar competenţa materială de soluţionare a acesteia revine, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 C. proc. civ. Curţii de Apel Bucureşti, astfel că cele două excepţii au fost respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de eliberare a unei adeverinţe, în sensul solicitat de reclamant, nu este un refuz nejustificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că refuzul a fost motivat prin invocarea Hotărârii C.S.A.T. din 2004, a Ordinelor M.A.I. din 2004 în baza cărora reclamantului i s-a acordat statutul de funcţionar public cu statut special începând cu data de 1 ianuarie 2005.
5. Recursul formulat de reclamantul B.R.C.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ.
5.1. Sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii.
Judecătorul fondului a apreciat greşit că refuzul intimatului-pârât de a adeveri o calitate legală este justificată de existenţa unor acte juridice.
5.2. Recurentul consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că nu a avut posibilitatea să atace actele prezentate de intimat pe calea excepţiei de nelegalitate, deoarece nu au fost prezentate în dosar.
5.3. Sentinţa s-a pronunţat exclusiv pe susţinerile şi nu pe probele intimatului-pârât, deoarece din anii 2003-2004 nu mai existau poliţişti care să aibă calitatea de militari.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat din perspectiva motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi analizat deoarece a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din O.U.G. nr. 138/2000. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut - nu a fost detaliat şi nu se cunoaşte în concret critica adusă sentinţei atacate.
3. O.U.G. nr. 89/2003, precum şi O.U.G. nr. 179/2002 nu conţin prevederi referitoare la demilitarizarea personalului numit în Statul de organizare al funcţiilor militare încadrate cu specialişti detaşaţi din M.A.I., în cadrul Administraţiei Prezidenţiale - Departamentul Constituţional Legislativ.
Din acest motiv, calitatea recurentului de funcţionar public cu statut special nu poate începe din data de 14 octombrie 2003.
H.G. nr. 498/2001, act normativ publicat în M. Of. al României şi care este cunoscut de către recurent, nu a prevăzut în actele sale personalul din care făcea parte acesta.
4. Hotărârea C.S.A.T. din 2004 a fost emisă după intrarea în vigoare a actelor normative primare ce au prevăzut echivalarea gradelor militare cu gradele civile.
Deşi acest act nu a fost depus la dosar, împrejurarea nu are relevanţă în soluţionarea pricinii, având în vedere că recurentul-reclamant a susţinut că în cazul său, echivalarea funcţiei militare cu funcţia civilă nu s-a realizat la data de 14 octombrie 2003, când a fost publicată în M. Of. al României O.U.G. nr. 89/2003.
5. Din lecturarea actelor normative sus-menţionate şi nu din menţiunile intimatului s-a format convingerea instanţei de fond cu privire la netemeinicia acţiunii formulate.
6. În ceea ce priveşte atacarea în instanţă a Hotărârii C.S.A.T. din 2004, fiind un act administrativ normativ, acţiunea poate fi introdusă oricând, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, în prezentul proces nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
7. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.R.C. împotriva sentinţei civile nr. 2634 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 396/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 405/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
