ICCJ. Decizia nr. 4040/2010. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4040/20 11
Dosar nr. 348/36/2010/a1
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Încheierea din 5 mai 2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 170/CA din 06 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosar nr. 348/36/2010, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei în sensul că, în loc de „(…)plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă şi până la achitarea integrală a debitului” se va indica „plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 – data trecerii în rezervă şi până la achitarea integrală a debitului, raportat la cel iniţial solicitat în sumă de 69.312 RON”.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în cauză din eroare s-a menţionat în dispozitivul sentinţei „plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă şi până la achitarea integrală a debitului”.
2. Recursurile formulate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
2.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În raport de conţinutul şi motivarea hotărârii judecătoreşti, recurentul apreciază că nu există nicio eroare materială în accepţiunea C. proc. civ., aptă de a fi îndreptată.
Faţă de motivarea cererii reclamantelor, în cauză sunt incidente prevederile art. 2812 C. proc. civ. şi nu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Bucureşti a omis să se pronunţe asupra cuantumului sumei de bani asupra căruia urmează a se calcula dobânda legală.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar şi aşa cum se menţionează în sentinţa civilă nr. 170 din 6 mai 2010, anterior primului termen de judecată, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa a plătit intimatului suma de 14.700 RON, iar ulterior, la data de 22 aprilie 2010, aceeaşi instituţie a plătit suma de 29.620 RON.
În aceste condiţii, actualizarea drepturilor băneşti datorate şi acordarea dobânzii legale, urma să se facă diferenţiat, în funcţie de data plăţii.
2.2. Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Recurentul arată că reactualizarea sumei se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi nu de la data trecerii în rezervă, avându-se în vedere că dispoziţiile art. 108 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. impun condiţia punerii în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată.
Recurentul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată introdusă la 11 martie 2010, iar obligarea la despăgubiri nu putea viza întreaga sumă, respectiv suma de 69.312 RON, ci numai suma restantă la data introducerii acţiuni, respectiv 54.312 RON.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât P.S.I..
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimatul apreciază că lipsa din dispozitivul sentinţei a menţiunii referitoare la cuantumul debitului iniţial datorat - 69.312 RON reprezintă o simplă eroare materială de calcul şi nu o omisiune în sensul dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ..
Problema acordării dobânzii legale a fost soluţionată irevocabil de Înalta Curte prin decizia nr. 1940 din 31 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 348/36/2010, decizie prin care au fost respinse recursurile formulate împotriva sentinţei nr. 170/CA din 6 mai 2010.
Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată vizează nu momentul de la care începe să curgă termenul pentru care se acordă dobânda legală, ci cuantumul debitului principal iniţial funcţie de care se calculează dobânda.
Dispoziţiile art. 1.088 C. civ. invocate de recurenta Inspectoratul General al Poliţiei Române nu sunt incidente în cauză, deoarece din cuprinsul considerentelor sentinţei nr. 170/CA din 6 mai 2010 rezultă că s-a avut în vedere răspunderea civilă delictuală a părţilor, cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., debitorii fiind de drept în întârziere.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţă competentă să soluţioneze recursurile declarate în cauză.
1. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Prin sentinţa civilă nr. 170/CA din 6 mai 2010, Curtea de Apel Constanţa, a dispus „obligarea pârâţilor în solidar la plata salariilor compensatorii rămasă neachitată, în sumă de 24.992 RON, actualizată funcţie de indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă şi până la achitarea integrală a debitului”.
1.2. Procedura prevăzută de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. poate fi folosită numai în cazul existenţei unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârii pronunţate.
În speţă, în cuprinsul sentinţei nr. 170/CA din 6 mai 2010 nu există astfel de erori materiale.
Reclamantul, prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, în data de 12 aprilie 2011 a invocat, în realitate, o chestiune ce ţine de întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii şi anume, asupra cărei sume s-a dispus actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză, instanţa de fond, pe de o parte, a aplicat greşit prevederile art. 281 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, nu a soluţionat decât parţial cererea reclamantului, în sensul că nu a arătat dacă actualizarea în funcţie de indicele de inflaţie se aplică la debitul iniţial sau la cel restant.
1.3. Mai mult, decizia nr. 1940 din 31 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. 348/36/2010 nu a analizat problema cuantumului sumei la care se aplică indicele de inflaţie şi dobânda legală, ci numai, în limitele impuse de motivele de recurs, aspectul acordării dobânzii legale, de unde rezultă că cele invocate de reclamant nu pot fi soluţionate pe calea îndreptării erorii materiale, necesitând o analiză mai complexă, ce ţine de întinderea dispozitivului sentinţei.
2. În drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursurile, a se modifica încheierea atacată, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Încheierii din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul P.S.I..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4009/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4044/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
