ICCJ. Decizia nr. 4009/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4009/2010
Dosar nr.1001.1/57/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, constatarea nulităţii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data 20 martie 2003 de fostul Minister al Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru pârâta SC E. SRL Deva.
Prin întâmpinare, pârâta SC E. SRL Deva a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea sa, a invocat excepţiile lipsei plângerii prealabile şi tardivităţii acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 133/F/CA din 20 august 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de SC E. SRL Deva, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi tardivităţii invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2003.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1978 din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile pârâţilor şi a casat hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând, în esenţă, că motivarea excepţiilor de către instanţa de fond a fost succintă, iar fondul cauzei a fost soluţionat fără să existe toate probatoriile necesare pronunţării.
Rejudecând cauza, prin Sentinţa civilă nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC E. SRL Deva, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâţilor SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a constatat nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2003 şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei 2.620 RON cheltuieli de judecată în toate instanţele.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut în esenţă că, la reluarea judecăţii, soluţionarea excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii s-a făcut pe baza probatoriului existent deja la dosar, întrucât nu au fost depuse alte acte.
„Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, şi la excepţia tardivităţii acţiunii, Curtea de Apel a motivat astfel:
Plângerea prealabilă este efectuată de reclamantă sub imperiul art. 5 al Legii nr. 29/1990 - în vigoare la acel moment - iar nu sub imperiul Legii nr. 554/2004 care a intrat în vigoare în ianuarie 2005.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanţei anularea actului, persoana vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Reclamanta, prin avocat, a redactat plângerea prealabilă, expediată prin scrisoare recomandată ministerului emitent al actului, la 17 august 2004, primirea fiind confirmată la 20 august 2004.
La 23 august 2004, pârâtul îi răspunde reclamantei - prin Adresa din 23 august 2004, răspuns comunicat reclamantei la 27 august 2004, conform ştampilelor poştale de pe plic, răspuns trimis pe adresa cabinetului avocaţial împuternicit de reclamantă să realizeze procedura prealabilă.
În consecinţă, cum în speţă, nu s-a făcut dovada comunicării actului cu reclamanta, plângerea prealabilă din august 2004 este prezumată a fi efectuată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, astfel că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nelegala sesizare a instanţei va fi respinsă.
Reclamanta a primit răspunsul pârâtului, în sensul că, nu revocă actul la 27 august 2004. În soluţionarea excepţiei tardivităţii sesizării instanţei, se apreciază că de la data comunicării răspunsului, reclamanta trebuia să sesizeze instanţa conform art. 5 alin. (4) şi ultim din Legea nr. 29/1990 în 30 de zile, dar nu mai târziu de un an. Reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ în 15 martie 2005, acţiunea fiind trimisă prin poştă.
În speţă, la 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004, care prin art. 11 a prelungit termenul de sesizare a instanţei la 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, iar pentru motive temeinice, la 1 an de la data luării la cunoştinţă.
Termenul de 6 luni se încheie la 26 februarie 2005, însă instanţa apreciază că există motive temeinice care justifică introducerea cererii cu 17 zile după acest termen, respectiv în termenul de 1 an, constând în faptul că, reclamanta a sesizat cu plângere penală D.N.A. (P.N.A.) Deva, aşa cum arată în acţiune, plângere care a fost până la urmă soluţionată în cursul procesului.
În consecinţă, instanţa apreciază că şi excepţia tardivităţii, sesizăm instanţei, este nefondată”.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual active, instanţa de fond, a apreciat că nu poate fi reţinută având în vedere atât faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acelaşi teren încă din 1998, cât şi faptul că procedura administrativă reglementată de HG nr. 841/1991 prevede că este necesară o delimitare a terenurilor cu acordul vecinilor.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că actul atacat este nul, întrucât documentaţia impusă de HG nr. 834/1991 şi Criteriile 2655/IC/34/2992 nu este completă, iar prin Sentinţa nr. 546 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Deva, rămasă irevocabilă la 21 septembrie 2006, s-a constatat, de asemenea, nulitatea absolută parţială a procesului-verbal de vecinătate.
Împotriva Sentinţei nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, au declarat recurs SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
1. În recursul formulat de societatea comercială au fost formulate următoarele critici:
- în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, instanţa de fond a nesocotit faptul că, la plângerea prealabilă formulată prin cabinetul avocaţial, reclamanta a primit răspuns pe data de 27 august 2004, dată de la care trebuie calculat termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ;
- pe fondul cauzei, instanţa de fond a încălcat dreptul de proprietate al societăţii comerciale, dobândit în baza Legii nr. 31/1990, atestat prin certificatul în litigiu, ajungând, în mod lipsit de temei legal, la concluzia că lipsa semnăturii unui vecin din procesul-verbal de vecinătate ar constitui motiv de nulitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
2. În recursul formulat de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, au fost invocate, ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind susţinute următoarele critici:
- instanţa de fond, a respins, în mod nefundat, excepţia lipsei plângerii prealabile, deoarece Adresa din 23 august 2004 a fost emisă de o direcţie fără atribuţii juridice din cadrul ministerului;
- instanţa de fond, a respins, în mod netemeinic şi nelegal, excepţia tardivităţii acţiunii, din moment ce, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar şi publicitatea imobiliară, înscrierile din cartea funciară îşi produc efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererii;
- pe fondul cauzei, instanţa de fond, a reţinut fără temei că, potrivit art. 2 din HG nr. 834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate ar fi lovit de nulitate pentru faptul că, antecesorul reclamantei ar fi refuzat să semneze procesul-verbal de vecinătate întocmit pentru documentaţia necesară emiterii certificatului respectiv.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile celor două recursuri, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursurile sunt întemeiate.
1. În ceea ce priveşte modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neparcurgerii procedurii plângerii prealabile şi, respectiv, excepţia tardivităţii sesizării în privinţa căruia au fost formulate critici în ambele recursuri.
a) Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de recurs reţine că a fost soluţionată în mod temeinic şi legal de către instanţa de fond.
Într-adevăr, din actele aflate la dosarul de fond, rezultă că reclamanta, prin Cabinetul individual avocat I.I.A., a formulat plângere împotriva Certificatului de atestare din 2003 emis de ministerul de resort în favoarea SC E. SA Deva, la care, cu Adresa din 23 august 2004, i-a fost comunicat un răspuns nefavorabil.
Astfel fiind, cerinţele art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, potrivit cărora cel care se considera vătămat de un act administrativ, era obligat să se adreseze organului emitent înainte de a se adresa instanţei de contencios, au fost respectate pe deplin, soluţia dată de instanţa de fond acestei excepţii fiind legală şi temeinică.
b) Referitor la excepţia tardivităţii formulării acţiunii, rezultă că, instanţa de fond a dat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data efectuării procedurii prealabile, aşa cum s-a precizat şi mai sus, în cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale (de organul emitent sau de organul ierarhic), el poate sesiza instanţa în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Or, în cauză, este necontestat că instanţa de contencios a fost sesizată la data de 18 martie 2005 (15 martie 2005 – data poştei), ceea ce înseamnă nerespectarea termenului legal de mai sus, acţiunea fiind astfel, formulată tardiv.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că Adresa din 23 august 2004 a fost comunicată şi a ajuns la cunoştinţa reclamantei la data de 27 august 2004, dar a considerat fără temei că, în cauză, ar fi incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care a intrat în vigoare abia în ianuarie 2005, abrogând Legea nr. 29/1990.
Astfel, instanţa de fond a dat o soluţie nelegală şi netemeinică, excepţia tardivităţii acţiunii fiind întemeiată, ceea ce impunea admiterea acesteia şi respingerea acţiunii ca atare.
Având în vedere că acest motiv de recurs este întemeiat şi atrage admiterea celor două recursuri, cu consecinţa desfiinţării soluţiei instanţei de fond, analizarea celorlalte critici care vizează fondul cauzei a devenit de prisos.
În concluzie, cele două recursuri vor fi admise, sentinţa pronunţată de instanţa de fond va fi desfiinţată şi, potrivit considerentelor de mai sus, acţiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind formulată tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Respinge acţiunea ca tardiv atacată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
Procesat de GGC – N
| ← ICCJ. Decizia nr. 4006/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4010/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
