ICCJ. Decizia nr. 409/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 409/2010
Dosar nr. 9366/99/2008
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurentul Primarul Comunei Voineşti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), i) și p) din Legea nr. 554/2004, menţionând că acestea contravin dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României, ce garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu cuprinde în conţinutul său nici o referire la recunoaşterea dreptului şi la restabilirea situaţiei anterioare ca posibile soluţii pe care instanţa le poate dispune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, recurentul a susţinut că textele de lege criticate ar fi constituţionale dacă ar cuprinde o referire expresă privind recunoaşterea dreptului pretins şi restabilirea situaţiei anterioare, însă dispoziţiile legale, în forma existentă, operează discriminări contrare principiului egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 2 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de Primarul Comunei Voineşti privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a), i), p) din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, având în vedere motivarea conform căreia art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu ar cuprinde referiri la recunoaşterea dreptului pretins şi restabilirea situaţiei anterioare, excepţia de neconstituţionalitate apare ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât, prin motivele de recurs nu se aduc în discuţie dispoziţiile instanţei privind reintegrarea şi restabilirea situaţiei anterioare, ci se formulează critici referitoare la cercetarea disciplinară.
Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a formulat recurs Primarul Comunei Voineşti prin apărătorul acestuia, avocatul S.G., recurs pe care, însă, nu l-a motivat.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. „termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.
În cauză, încheierea recurată a fost pronunţată la data de 3 noiembrie 2009, termenul de recurs fiind de 48 de ore, care au început să curgă de la data pronunţării.
Cum nulitatea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validarea lui, Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispoziţiile procedurale privind motivarea recursului şi, pe cale de consecinţă, va aplica sancţiunea prevăzută de art. 306 C. proc. civ., şi anume constatarea nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Primarul Comunei Voineşti împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
