ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 411/2010
Dosar nr. 1057/113/2008
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC M. SA Brăila a chemat în judecată A.N.A.F. - A.N.V. - D.T.V.T.V. din cadrul M.E.F. solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea actului administrativ din 6 martie 2008 şi încadrarea produsului „băutura alcoolică mixtă cu aromă de vodkă în poziţia tarifară corespunzătoare, respectiv în categoria prevăzută de art. 172 din Legea nr. 571/2003, C. fis.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că produsul menţionat mai sus a fost greşit încadrat de către pârâtă, categoriile precizate de aceasta referindu-se la alte băuturi spirtoase, respectiv rachiuri şi alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volum de maximum 80%. În opinia reclamantei, produsul lor se încadrează la poziţiile tarifare, conform art. 172 pct. 1 din Legea nr. 571/2003 şi a punctului de vedere emis de D.L.D.A. din cadrul M.E.F.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 345 din 6 noiembrie 2008 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 12 din 23 ianuarie 2009 a admis contestaţia reclamantei SC M. SA Brăila dispunând anularea actului administrativ din 6 martie 2008 emisă de A.N.A.F. - A.N.V. - D.T.V.T.V.
De asemenea, a dispus încadrarea produsului reclamantei „băutură alcoolică mixtă cu aromă de vodkă în poziţia tarifară corespunzătoare, respectiv categoria prevăzută de art. 172 din Legea nr. 571/2003 şi a obligat pârâta A.N.A.F. - A.N.V. - D.T.V.T.V. Bucureşti să plătească reclamantei SC M. SA Brăila suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nu poate fi primită susţinerea pârâtei că „băutura alcoolică mixtă cu aromă de vodkă care conţine 1,7 litri de alcool provenit din fermentaţie şi restul alcool etilic provenit din distilare, compoziţie care conferă produsului caracterul esenţial de băutură alcoolică provenită din distilare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.R.A.O.V. Galaţi în numele şi pentru A.N.V., care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, interpretând şi aplicând în mod greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, argumentează recurenta, instanţa de fond şi-a însuşit în mod greşit concluzia expertului tehnic, potrivit căruia băutura alcoolică în litigiu se încadrează în prevederile art. 172 din C. fisc., ca produs intermediar, la Codul tarifar din 22 iunie 00.59 (când este îmbuteliat în recipiente de maxim 2 litri) şi la Codul tarifar (când este îmbuteliat în recipiente de peste 2 litri).
Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond a ignorat faptul că băutura alcoolică în litigiu a fost obţinută prin realizarea unei combinaţii în cadrul căreia alcoolul etilic volum a fost folosit, în timp ce băutura cu fermentare liniştită a fost folosită, astfel încât concentraţia alcoolică volum este conferită de cantitatea de alcool etilic folosită.
Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, clasificarea tarifară a băuturii în litigiu şi respectiv 22 august, fiind greşită.
A mai susţinut că, în raport cu criteriile prevăzute la art. 172 din C. fisc., băutura în litigiu se încadrează în codul tarifar 22 iunie 00.59 şi respectiv 22 iunie 00.89, în funcţie de capacitatea recipientului în care era îmbuteliată, aşa cum în mod corect a stabilit şi expertul tehnic.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, expertul tehnic judiciar în specialitatea tehnologia produselor alimentare, explicând tehnologia producerii „băuturii alcoolice mixte cu aromă de vodcă”, a considerat că aceasta se încadrează în prevederile art. 172 din C. fisc., ca produs intermediar, din Titlul VII, Secţiunea a II-a - Accize şi alte taxe specifice, Codul tarifar 22 iunie 00.59 (dacă este îmbuteliat în recipiente de maxim 2 litri inclusiv) şi codul tarifar 22 iunie 00.89 (dacă este ambalat în recipiente de peste 2 litri), ceea ce reprezintă o depăşire a limitelor de expertiză şi, în acelaşi timp, de competenţă, încadrarea tarifară fiind o operaţiune juridică dată în competenţa organelor fiscal-vamale.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, la cererea societăţii comerciale intimate, D.T.V.T.V. din cadrul A.N.V., cu Actul din 6 martie 2008, a încadrat, între altele, la pct. 1 produsul „Băutură alcoolică mixtă cu aromă de vodkă, în raport de capacitatea ambalajului în care se îmbuteliază.
De asemenea, mai rezultă că băutura în litigiu reprezintă un amestec obţinut din combinarea băutură fermentată liniştită, alcool etilic, aromă naturală, apă dedurizată, astfel că la obţinerea unei cantităţi de 1.000 litri se folosesc 104 litri de băutură fermentată liniştită şi 212 litri alcool etilic.
Astfel, în raport cu proporţia preponderentă a alcoolului etilic, autoritatea competentă, a stabilit că băutura alcoolică în litigiu se clasifică (alte băuturi spirtoase), în funcţie de capacitatea ambalajului în care se îmbuteliază.
Deci, potrivit celor două reguli generale de interpretare, ceea ce este determinant, în clasificarea poziţiei tarifare a unui produs, îl reprezintă, pe de o parte, caracteristicile şi proprietăţile obiective ale materialelor componente şi, pe de altă parte identificarea acelui material care conferă produsului caracterul esenţial, aşa cum a procedat organul competent în cauza de faţă.
Astfel, din moment ce băutura alcoolică în litigiu a căpătat acest caracter prin folosirea preponderentă alcool etilic, în raport cu folosirea băuturii fermentate liniştită, clasificarea acesteia este judicioasă şi legală.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, urmând a fi desfiinţată şi, rejudecând cauza, acţiunea societăţii comerciale va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.R.A.O.V. Galaţi, în numele şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de SC M. SA Brăila, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
