ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2010
Dosar nr. 6291/1/2009
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin recursul formulat împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. din 1 iulie 2009 şi din 9 iulie 2009, P.M. şi O.M.D., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, au solicitat modificarea sau anularea acestor hotărâri, în sensul admiterii contestaţiilor, modificării răspunsului la contestaţia la barem şi recorectării lucrărilor potrivit noului punctaj.
Recurentele au mai solicitat obligarea intimatului C.S.M. ca în baza art. 26-28 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor să recalculeze media generală în ceea ce le priveşte, să modifice listele finale şi să emită o nouă hotărâre prin care să le declare admise la concursul din 31 mai 2009.
Prin Hotărârea din 1 iulie 2009 intimatul C.S.M. a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată de recurente împotriva proceselor-verbale de soluţionare a contestaţiilor la barem, reţinându-se că actele atacate nu sunt acte administrative în sensul legii ci acte premergătoare, preparatorii actului final, respectiv hotărârea de validare a concursului.
Cât priveşte cea de-a doua hotărâre atacată de recurente, urmează a se reţine că aceasta a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea la Curtea de Apel Bucureşti, conform anexei parte integrantă a hotărârii, suplimentând cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti şi promovând pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 15 iulie 2009 pe domnii judecători V.D.C., B.C.I., Z.D., C.C.C., P.A.O., D.V.F., S.M.M., M.A.M., S.L.C. şi T.I., judecători la Tribunalul Bucureşti.
Nemulţumite de modul în care au fost rezolvate contestaţiile la barem, la proba practică la specializarea „dreptul muncii”, recurentele au declarat recursul de faţă şi au susţinut în esenţă că:
- în urma baremelor publicate, în termenele prevăzute de regulament, au formulat contestaţii la barem, motivate şi cu trimiteri pertinente la legislaţia, doctrina şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- răspunsul dat de comisia de contestaţii, în legătură cu, proba practică - dreptul muncii, Curtea de Apel nu a avut în vedere argumentele prezentate, limitându-se la enunţarea unor principii, astfel încât se încalcă obligaţia autorităţii de a motiva deciziile sale, garanţie a dreptului la apărare;
- recurentele consideră că niciunul dintre răspunsurile corespunzătoare speţei nu era în întregime corect şi roagă instanţa de recurs să analizeze întrebările şi răspunsurile din grila de concurs menţionată;
- recurentele arată că se impunea motivarea şi comunicarea motivelor care au stat la baza respingerii contestaţiilor la barem;
- aceleaşi critici se aduc şi în ceea ce priveşte, proba practică, soluţia comisiei de contestaţii pentru dreptul muncii fiind aceea de a se considera drept corect, în condiţiile în care, iniţial, răspunsul corect fost bifat de recurente;
- au fost încălcate prevederile art. 2, art. 14 alin. (1) și alin. (9) pct. 17 din Regulamentul privind desfăşurarea concursului.
2. Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M.
Intimatul apreciază că susţinerile recurentelor nu vizează aspecte referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor atacate, nemulţumirea acestora constând în modul de rezolvare a contestaţiilor la barem, la proba practică, specializarea „dreptul muncii”.
Criticile vizează o pretinsă soluţionare necorespunzătoare a contestaţiilor la barem, o nesoluţionare în sensul dorit de recurente.
Posibilitatea reanalizării contestaţiilor la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate de către comisiile de soluţionare a contestaţiilor la bareme şi, respectiv, cu substituirea instanţei acestor comisii, ceea ce nu este admisibil.
În speţă, au fost aplicate corect prevederile art. 7, 11, 20 alin. (4), art. 14 alin. (1) și alin. (9) pct. 17 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006 modificată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea din 2006, modificată prin Hotărârea din 2008 conţine prevederi exprese şi stricte în legătură cu posibilitatea formulării de contestaţii.
Astfel, se poate formula contestaţie la baremul iniţial şi contestaţie la punctaj.
3. Recurentele au formulat contestaţie la baremul iniţial în ceea ce priveşte întrebarea a grilei la proba practică - „dreptul muncii” - Curtea de apel.
Contestaţia a fost respinsă motivat de către comisia de soluţionare a unor astfel de contestaţii.
Faptul că recurentele nu sunt mulţumite de motivare şi că aceasta nu corespunde aşteptărilor, iar raţionamentul este greşit în opinia lor, nu poate forma obiectul unei alte contestaţii (la baremul definitiv).
Raţionamentul juridic şi soluţia adoptată reprezintă atributul exclusiv al comisiei de soluţionare a contestaţiei. Nici C.S.M. şi nici instanţa de judecată nu pot analiza din această perspectivă contestaţia, în sens contrar, cele două autorităţi s-ar substitui atribuţiilor comisiei.
4. Instanţa de recurs poate să analizeze cererea recurentelor numai în ceea ce priveşte legalitatea desfăşurării concursului, cu referire la posibila încălcare a prevederilor art. 2, 14 alin. (1) şi art. 19 pct. 17 din Regulamentul sus menţionat, invocată de către recurente.
5. Analizarea prevederilor art. 2 din Regulament, conform cărora „concursul de promovare se organizează pe baza unor criterii obiective de apreciere a performanţelor profesionale a judecătorilor” nu poate conduce, astfel cum solicită recurentele, la reanalizarea soluţiei date de comisia de contestaţii şi la aprecieri legate de corectitudinea raţionamentului juridic.
6. Noţiunea „examinează” ce intră în atribuţia comisiilor de contestaţie, conform art. 14 alin. (1) din Regulament semnifică obligaţia de a se răspunde motivat la contestaţia formulată, ceea ce în speţă, astfel cum s-a reţinut deja, s-a îndeplinit.
7. Soluţia comisiei de contestaţii, nu în calcă prevederile art. 9 pct. 17 din Regulament, nefiind necesară informarea C.S.M.
Hotărârea de a se anula o întrebare este dată în competenţa Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi numai în cazul în care se impune anularea unor subiecte datorită pierderii, deteriorării sau desecretizării, conform art. 9 pct. 17 din Regulament, trebuie informat C.S.M.
8. Faţă de acestea se va constata că în mod corect intimatul a respins ca inadmisibilă cererea recurentelor prin care se contesta baremul definitiv, că opinia comisiei de contestaţii nu poate fi reanalizată de instanţa de judecată sau de intimat, că în speţă, nu au fost încălcate prevederile regulamentare invocate de recurente şi că nu se impune anularea sau modificarea Hotărârilor C.S.M. recurate.
9. În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M. şi O.M.D.a împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. pct. 18 din 1 iulie 2009 şi a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1231 din 9 iulie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
