ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 414/2010
Dosar nr. 6626/1/2009
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. - D.G.A.M.C. şi D.G.F.P. a judeţului Vaslui, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007 emisă de D.G.A.M.C. precum şi anularea Deciziei nr. 150 din 7 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 218 din 15 martie 2007.
La termenul de judecată din 12 noiembrie 2007, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 215 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a stabilit o cauţiune în sumă de 155.000 lei.
Prin sentinţa nr. 168/CA din 19 noiembrie 2007 rămasă irevocabilă Curtea de Apel Iaşi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007 şi a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 150 din 7 iunie 2007, prin care fusese suspendată soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de impunere.
La data de 29 iunie 2009 reclamanta, în temeiul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat eliberarea cauţiunii consemnată la C.EC. prin recipisa din 14 noiembrie 2007.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 20 iulie 2009 a respins cererea privind eliberarea cauţiunii în valoare de 155.000 lei formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că legalitatea şi temeinicia actului administrativ fiscal a cărui suspendare a executării a fost obţinută nu a fost verificată, irevocabil de către o instanţă judecătorească. Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu există o declaraţie a pârâtelor din care să rezulte că nu urmăresc obligarea SC T. SRL la plata de despăgubiri pentru eventualele prejudicii ce ar putea fi cauzate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Vaslui, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel, argumentează recurenta, potrivit art. 7231 alin. (3) teza I C. proc. civ., „cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei”, cea ce obliga instanţa de fond să admită cererea de restituire a cauţiunii pe care a depus-o.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că societatea comercială recurentă a depus cauţiunea de 155. 000 lei în temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., iar prin sentinţa civilă nr. 168/CA din 19 noiembrie 2007, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 218 din 15 martie 2007.
Pe de altă parte, mai rezultă că procedura de soluţionare a contestaţiei fiscale formulate de aceeaşi societate comercială împotriva Deciziei de impunere nr. 218/2007 a fost suspendată în faţa organului fiscal competent, prin Decizia nr. 150/2007, iar Curtea de apel, prin sentinţa nr. 168/2007 rămasă irevocabilă, a respins acţiunea care viza anularea acestei decizii.
Deci, cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte litigiul referitor la legalitatea deciziei de impunere a cărei executare a fost suspendată şi pentru care s-a depus cauţiunea de 155.000 lei, fondul acestuia nu a fost soluţionat în mod irevocabil, astfel că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în mod judicios, condiţiile cerute la art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii nu sunt îndeplinite.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul formulat nu este întemeiat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva încheierii din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 428/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
