ICCJ. Decizia nr. 4196/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4196/2010
Dosar nr.2356/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 181/F din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov a fost admisă în parte acţiunea reclamantei M.D. formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă şi s-a dispus repunerea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii acestui ordin şi acordarea drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data emiterii ordinului şi data repunerii în funcţie.
Instanţa a respins ca rămase fără obiect petitele privind anularea şi suspendarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţie publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, anularea OUG nr. 37/2009, anularea Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi suspendarea executării actelor administrative atacate.
Instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă de la data de 28 iulie 2009 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea şi suspendarea executării Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele Agenţie Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. De asemenea, instanţa a respins şi excepţia de prematuritate invocată în cauză privind neefectuarea procedurii prealabile.
Instanţa de fond a dispus, prin încheierea din 29 iulie 2009, suspendarea executării Ordinului atacat.
S-a reţinut faptul că, la data de 26 octombrie 2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere în care a precizat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut că actul normativ în temeiul căruia au fost luate măsurile privind desfiinţarea funcţiei deţinute de reclamantă şi eliberarea acesteia din funcţie, respectiv OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, iar Legea de aprobare a acestei ordonanţe a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
S-a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi întrucât măsurile dispuse prin ordinul atacat au fost luate în temeiul unui act normativ declarat neconstituţional, s-a apreciat că singura posibilitate de remediere a acestor măsuri, care au afectat cariera profesională a reclamantei prin eliberarea din funcţia deţinută, este anulare ordinului atacat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Guvernul României a criticat în esenţă hotărârea, pronunţată de instanţa de fond, pentru că deşi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestei părţi, instanţa a pronunţat o hotărâre în contradictoriu şi cu Guvernul României, în condiţiile în care cererea reclamantei în raport cu recurentul trebuia respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recurentul Guvernul României a arătat că petitele privind anulare şi suspendarea OUG nr. 37/2009 au rămas fără obiect, situaţie în care nu se justifică admiterea acţiunii reclamantei în contradictoriu şi cu Guvernului, alături de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Recurenta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a criticat sentinţa atacată arătând că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici.
Recurenta a precizat că începând cu data de 22 mai 2009, ca urmare a cererii reclamantei de mutare definitivă, prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 342 bis din 22 mai 2009 a fost modificat raportul de serviciu al intimatei-reclamante, astfel încât ordinul nr. 186/2009, obiect al acţiunii judiciare, nu a mai produs efecte juridice.
Recurenta a arătat că nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu produs intimatei-reclamante prin efectul aplicării Ordinului nr. 186/2009, întrucât ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
De asemenea, s-a susţinut faptul că la data pronunţării sentinţei atacate, funcţia publică de conducere, ce a fost deţinută de reclamantă, nu se mai regăsea în categoria funcţiilor publice reglementate de cadrul legal incident în materia funcţiei publice şi funcţionarilor publici, nefiind prevăzută nici prin proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999.
Referitor la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 s-a arătat că această hotărâre produce efecte numai pentru viitor, astfel încât la data emiterii actului atacat au fost respectate condiţiile de legalitate prevăzute de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul declarat de Guvernul României şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă de la data de 28 iulie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea şi suspendarea executării Ordinului nr. 186 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele Agenţie Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, situaţie în care pronunţarea sentinţei în contradictoriu cu această parte apare evident ca fiind o eroare de judecată.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de Guvernul României pe acest aspect este întemeiat şi Înalta Curte îl va admite, iar hotărârea atacată va fi modificată în sensul că acţiunea reclamantei M.D. va fi respinsă în contradictoriu cu această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe cererea de recurs formulată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Înalta Curte a reţinut că în cauză este necontestat faptul că ordinul atacat, obiect al acţiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
"(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare".
Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, Înalta Curte reţine că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M. Of., nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi Anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la abrogarea OUG nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susţinerile referitoare la faptul că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinută de reclamantă prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, iar aceste dispoziţii este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 181/F din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei M.D. formulată în contradictoriu cu Guvernul României pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4198/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4096/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
