ICCJ. Decizia nr. 4200/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4200/2010
Dosar nr.472/39/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin încheierea din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. H.P. S.R.L. Gura Humorului, privind executarea Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare din 5 februarie 2010 emise de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive privind anularea Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 2161 din 5 februarie 2010 a reţinut că, la data de 28 iunie 2010, prima zi de înfăţişare în cauza arătată, reclamanta a formulat cerere de suspendare a actelor administrativ fiscale atacate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond a reţinut că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, instanţa a reţinut că, deşi nu se poate pronunţa cu privire la nelegalitatea actului, poate constata existenţa cazului bine justificat, raportat la împrejurările legate de starea de fapt şi de drept ale cauzei şi a constatat că există la dosarul cauzei acte, care atestă îndeplinirea condiţiei privind cazul bine justificat.
Instanţa a reţinut îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât executarea actelor atacate este de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea reclamantei, raportat la natura activităţii şi cuantumul sumei stabilite, căci blocarea conturilor reclamantei şi plata sumei menţionate ar cauza o paralizare a activităţii acesteia şi intrarea societăţii în stare de insolvenţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat că intimata-reclamantă nu şi-a motivat cererea de suspendare, întrucât apărările formulate au vizat fondul cererii introductive.
A precizat că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea cauzei, fără ca acestea să fie indicate în mod concret.
Recurenta a precizat pe larg situaţia de fapt a cauzei, arătând că emiterea Procesului-verbal de constatare nr. 2161 din 5 februarie 2010 s-a făcut ca urmare a încălcării de către reclamantă a dispoziţiilor din Contractul de finanţare, a dispoziţiilor din Anexa I - Prevederi Generale şi a dispoziţiilor din Anexa IV - Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi la contractul-cadru.
Recurenta a precizat că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea prevederilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1306/2007 şi OG nr. 92/2003.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de faţă îl reprezintă cerere de suspendare a Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 şi a procesului-verbal de constatare din 5 februarie 2010 emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Înalta Curte reţine că între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi S.C. H.P. S.R.L. a fost încheiat la data de 20 februarie 2004 Contractul nr. X având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 253.008,83 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea fabricii de preparate de carne M., comuna Dragoieşti, judeţul Suceava”
Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului Sapard, Legea nr. 316/2001 şi OG nr. 79/2003, inclusiv Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare.
Înalta Curte a constatat că în sarcina intimatei-reclamante a fost reţinut debitul în cuantum de 204.829,40 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, ca urmare a nerespectării prevederilor din contractul de finanţare şi ale Legii nr. 316/2001.
Instanţa de recurs a constatat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost încheiat procesul-verbal atacat, care constituie titlu de creanţă pentru suma de 204.829,40 RON, conform art. 2 lit. f) şi art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările ulterioare şi a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 8 alin. (3) din HG nr. 1306/2007.
Împotriva acestui proces-verbal s-a formulat contestaţie, pe care pârâtul a respins-o prin Decizia ce face, de asemenea, obiect al acţiunii de faţă, reţinând că această contestaţie nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunţa în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva încheierii din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4219/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
