ICCJ. Decizia nr. 4202/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4202/2010
Dosar nr.472/44/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 149/F din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice -Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare în sensul că s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de către Ministerul Finanţelor Publice la data de 14 ianuarie 2010 şi înregistrat sub nr. 2162 din 20 ianuarie 2010, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 2162 din 20 ianuarie 2010 încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare la data de 14 ianuarie 2010, prin care a fost stabilit un debit în sarcina reclamantului de 182.884,71 euro, din care 128.019,30 euro reprezintă finanţare ISPA şi 54.865,41 euro reprezintă finanţare BEI.
Referitor la situaţia de fapt Curtea de apel a constatat că prin Memorandumul de finanţare încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bruxelles la data de 15 februarie 2001 şi la Bucureşti la data de 1 iulie 2001, s-a convenit acordarea de asistenţă financiară nerambursabilă prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare şi construirea unei staţii de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România".
În vederea implementării măsurii, a fost încheiat la 7 iunie 2004 între Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă şi societatea Athena S.A. din Grecia, Contractul de execuţie lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02 "Extinderea reţelei de canalizare şi finalizarea colectorului principal Roşiori".
Memorandumul de Finanţare a fost amendat prin mai multe acte adiţionale, o relevanţă particulară având Actul Adiţional nr. 4, încheiat în noiembrie 2005, prin care a fost extins obiectul iniţial al contractului cu 8 km de reţea de canalizare, fiind prevăzute sumele necesare executării acestor lucrări suplimentare.
Prin Actul adiţional nr. 1 la Contractul de execuţie lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, înaintat către Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, s-a stipulat în acord cu prevederile Actului adiţional nr. 4 la Memorandumul de Finanţare, creşterea volumului de lucrări, precum şi suplimentarea valorii contractului cu suma de 4.674.723,21 euro, precum şi o extindere a duratei contractului cu 9 luni în vederea realizării lucrărilor suplimentare.
Anterior semnării acestui act adiţional, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare a înaintat către Delegaţia Comisiei Europene o cerere de derogare în vederea aprobării folosirii metodei negocierii directe cu Contractorul Athena S.A. în vederea achiziţiei lucrărilor suplimentare. Această cerere a fost aprobată de Delegaţia Comisiei Europene, care a transmis în acest sens Adresa din 22 mai 2006 potrivit căreia "cererea se încadrează în prevederile PRAG şi ale Memorandumului de Finanţare".
Prin raportul de audit înregistrat sub nr. 40224/AP din 13 februarie 2009 Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi a declarat ca neeligibil Actul Adiţional nr. 1 la Contractul de execuţie lucrări ISPA 2000/RO/16/P/PE/010-02, reţinând că încredinţarea directă a unor lucrări la canalizare şi drumuri pe străzi necuprinse în contractul iniţial, fără organizarea unei noi licitaţii, determină caracterul neeligibil al întregii valori stabilite prin actul adiţional.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a prezentat cazul bine justificat şi a făcut dovada existenţei unei pagube iminente, astfel încât a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a arătat că există un caz bine justificat întrucât există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii procesului-verbal de constatare ce face obiectul litigiului dedus judecăţii.
S-a arătat că autoritatea a indicat în actul atacat numai temeiul juridic al verificării privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, iar din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă cu certitudine care sunt neregulile şi nici nu este indicat un temei de drept, pentru stabilirea în sarcina reclamantei, a obligaţiei de a restitui cheltuielile declarate ca neeligibile de către Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi.
Instanţa a mai reţinut că indisponibilizarea sumelor cuprinse în procesul-verbal de constatare ar duce la paralizarea desfăşurării normale a activităţii şi la blocarea derulării obligaţiilor contractuale curente şi a proiectelor în derulare.
2. Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor Publice
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
2.1. Recurentul afirmă că hotărârea primei instanţe este motivată sumar, contrar dispoziţiilor art. 261 pct. (5) C. proc. civ. De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi motiv, mai arată că prin analizarea excesivă a argumentelor reclamantului, instanţa a realizat mai mult decât o simplă "pipăire a fondului" ceea ce contravine procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2.2. Cel de-al doilea motiv de recurs combate punctual considerentele sentinţei din perspectiva celor două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, recurentul consideră că prima instanţă a ignorat împrejurarea că fondurile nerambursabile au fost acordate de Comisia Europeană şi, ca atare, tot această instituţie este singura în măsură să stabilească şi condiţiile de utilizare a acestora, precum şi să aprecieze dacă acestea au fost respectate.
Referitor la cea de-a doua condiţie, recurentul susţine că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmaţiilor sale, deşi potrivit art. 1169 C. civ. avea o atare obligaţie.
3. Apărările formulate de Consiliul Local al Municipiului Brăila
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 octombrie 2010 intimatul Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a insistat asupra legalităţii soluţiei adoptate de Curtea de apel, arătând că a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii impuse de lege. Aparenta nelegalitate rezultă din întocmirea actului administrativ cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) lit. g), h) şi i) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003, aprobate prin HG nr. 1306/2007, iar paguba iminentă pe care ar înregistra-o consiliul în situaţia executării silite, rezultă cu evidenţă din specificul activităţii sale, a modalităţii de constituire a patrimoniului, precum şi din proiectele sociale aflate în derulare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare la data de 14 ianuarie 2010 prin care s-a stabilit că beneficiarul local al măsurii intitulate "Reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare şi construirea unei staţii de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România" datorează suma de 182.884,71 euro, considerată neeligibilă. Actul administrativ fiscal este executoriu, motiv pentru care la data de 5 martie 2010 AFP Brăila - Serviciul Colectare şi executare Silită Persoane Juridice a emis somaţia cu nr. 755-99.
Cererea de chemare în judecată s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Examinând cele două condiţii impuse de textul de lege citat: "cazul bine justificat" şi "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia corectă că se impune suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Din lecturarea considerentelor sentinţei prezentate succint la pct. I.1 din prezenta decizie, rezultă cu evidenţă că primul motiv de recurs este nefondat.
Curtea de apel şi-a motivat corespunzător soluţia adoptată, indicând detaliat aspectele pe care le-a apreciat ca fiind relevante pentru justificarea îndeplinirii celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 precitat, pentru acordarea suspendării.
Recurentul nu indică în concret care este apărarea rămasă neanalizată şi, mai mult, modul de concepere a motivului de recurs este contradictoriu, în contextul în care sentinţa este criticată simultan şi pentru că instanţa a realizat mai mult decât o simplă "pipăire a fondului".
1.2. În cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs este combătută soluţia primei instanţe prin prisma modului în care a analizat îndeplinirea celor două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Recurentul îşi justifică soluţia administrativă prin prezentarea în extenso a dispoziţiilor legale naţionale şi europene din materia fondurilor comunitare, susţinând că acestea au fost ignorate de Curtea de apel.
Această critică este străină de hotărârea examinată, din cuprinsul căreia nu rezultă că se contestă competenţa Comisiei Europene de a stabili condiţiile de acordare şi de utilizare a fondurilor nerambursabile ori atributul autorităţii naţionale cu competenţe în gestionarea acestora: Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, de a derula procedura de recuperare a cheltuielilor neeligibile în temeiul OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
Dimpotrivă, pornind de la premisa existenţei unei "baze legale a verificării prin controlul şi recuperarea fondurilor comunitare", Curtea de apel reproşează emitentului actului administrativ că nu a indicat care sunt neregulile identificate şi care este temeiul legal al antrenării răspunderii "Beneficiarului Local", în condiţiile în care, necontestat, Actul Adiţional nr. 1 la Contractul de execuţie lucrări ISPA 2000/RO/16/P/010-02, care a generat pretinsele cheltuieli neeligibile, s-a încheiat între Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. Athena S.A. din Grecia, în calitate de contractor.
Or, potrivit art. 3 alin. (1) lit. g) şi h) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 aprobate prin HG nr. 1306/2007: "procesul-verbal de constatare trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
g) temeiul de drept;
h) descrierea contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate".
Ca atare, considerentele referitoare la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea pe care art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o conferă acestei sintagme, sunt la adăpost de orice critică.
Şi în ceea priveşte condiţia "pagubei iminente" Curtea de apel a făcut analiză justă a situaţiei concrete.
Într-adevăr, în contextul economic actual, executarea silită a debitului stabilit prin actul administrativ fiscal în discuţie, creează premisele de a se produce "perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public", după cum dispune art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare împotriva Sentinţei nr. 149/F din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4208/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4200/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
