ICCJ. Decizia nr. 4289/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4289/2010
Dosar nr. 21/36/2009
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 597/CA din 30 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii cererii; a admis cererea promovată în contencios administrativ şi fiscal de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat decizia nr. 4566/FF din 04 septembrie 2008, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită un titlu de despăgubire pentru 74.525 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia prematurităţii cererii este neîntemeiată, întrucât în speţă, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei contestate la 05 noiembrie 2008 şi a primit răspuns din partea pârâtei la 28 noiembrie 2009, astfel că nu se poate reţine susţinerea pârâtei potrivit căreia partea interesată nu a urmat procedura stabilită de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, instanţa a reţinut faptul că prin decizia nr. 4566/FF din 04 septembrie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea S.G., S.N. şi M.V., în cuantum de 7.200 RON, conform raportului de evaluare 1619/R din 16 octombrie 2007 întocmit în Dosarul nr. 1474/FFCC/2006, iar reclamanta nu a fost mulţumită de acest calcul, solicitând efectuarea evaluării în funcţie de valoarea pieţii imobiliare (metoda bazată pe comparaţia vânzării).
Ca urmare, expertiza judiciară efectuată în cauză a stabilit valoarea terenului ce a făcut obiectul deciziei contestate la 74.525 RON (echivalentul a 21.000 euro la un curs de 3,5487 RON), la data emiterii deciziei, metoda folosită de expert fiind abordarea prin comparaţie de piaţă.
Reţinând că decizia nr. 4566/FF din 04 septembrie 2008 nu reflecta valoarea reală a despăgubirii terenului proprietatea autorului reclamantei, astfel cum a rezultat din probele administrate, instanţa a dispus anularea sa şi obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubire pentru suma de 74.525 RON.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit a fost respinsă, de către instanţă, excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, memoriile depuse de reclamantă privind soluţionarea dosarului său neavând ca obiect anularea deciziei nr. 4566/FF din 04 septembrie 2008;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, excepţie care, conform art. 2 din H.G. nr. 361/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu modificările şi completările ulterioare, ar fi trebuit să conducă la admiterea acestei excepţii, întrucât autoritatea menţionată nu are atribuţii legate de emitere a deciziilor individuale de despăgubire;
- în mod greşit, prin sentinţa atacată, a fost soluţionat fondul cauzei, stabilindu-se o nouă valoare a despăgubirilor, în baza unei expertize tehnice judiciare efectuată la o altă dată decât evaluarea iniţială, respectiv în alte condiţii de piaţă. În speţă, instanţa ar fi trebuit să se pronunţe, în mod strict, aspra motivelor de nelegalitate ale primei evaluări.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru evaluarea imobilului în litigiu în funcţie de o altă dată decât evaluarea iniţială, care a avut loc în luna iulie 2007.
Astfel, o nouă expertiză de evaluare ar fi fost admisibilă numai pentru a verifica modul în care, în procedura administrativă, au fost respectate Standardele Internaţionale de Evaluare, în raport de data la care s-a făcut evaluarea.
Această concluzie rezultă din modul de reglementare a procedurii evaluării prin H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, potrivit cărora „raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante.
În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale”.
În speţă, reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de evaluare, societatea de evaluare SC R. SRL menţinându-şi punctul de vedere şi comunicând acest fapt petentei cu adresa din 03 iunie 2008.
Înalta Curte constată că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză este neconcludent, deoarece stabileşte o valoare a imobilului la o altă dată decât cea din evaluarea făcută în procedura administrativă, în condiţiile de piaţă modificate şi care, totodată, se bazează pe metode de calcul diferite, fără a face referire la metodele de evaluare din raportul SC R. SRL.
De altfel, Înalta Curte constată că în speţă sunt întemeiate şi criticile privind lipsa procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin cererea din 18 noiembrie 2008 reclamanta nu a solicitat în mod expres anularea sau revocarea deciziei nr. 4566/FF din 02 septembrie 2008, ci a solicitat autorităţii pârâte doar informaţii privind căile de atac împotriva deciziei şi termenele de exercitare după care s-a adresat direct instanţei de judecată.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, iar în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursurile, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei civile nr. 597/CA din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4296/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
