ICCJ. Decizia nr. 4296/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4296/2010
Dosar nr. 2374/54/2009
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 425 din 06 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul G.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare emis de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei, s-a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere că în speţă, aşa cum se susţine şi prin întâmpinarea formulată de intimată şi este dovedit prin actele anexate acesteia, comunicarea actului de constatare a cărui anulare se cere s-a făcut la data de 29 iulie 2009, astfel încât contestaţia a fost formulată în termenul legal, la 14 august 2009, potrivit datei de pe plicul în care aceasta a fost înaintată instanţei.
Instanţa de fond a reţinut însă că este întemeiată susţinerea reclamantului privind nulitatea actului de constatare, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (8) teza a II-a şi alin. (9) din Legea nr. 144/2007, deoarece acesta nu a fost încunoştinţat de declanşarea procedurii de verificare, astfel cum rezultă chiar din actul contestat şi din comunicările către contestator, făcute în vederea întocmirii acestuia.
Ca urmare, s-a constatat că înştiinţarea contestatorului de declanşarea procedurii nu a fost înfăptuită potrivit cerinţelor dispoziţiilor legale mai sus citate, ce au în vedere o reală şi efectivă încunoştinţare a persoanei împotriva căreia s-a declanşat procedura de verificare, în vederea respectării dreptului acesteia la apărare.
În consecinţă, dat fiind faptul că procedura urmată în faţa autorităţii este afectată de nulitate potrivit art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007 şi actul final al acestei proceduri, respectiv actul de constatare contestat în cauză, este afectat de nulitate, s-a dispus anularea acestuia.
Instanţa a arătat că aceste considerente fac inutilă analiza aspectelor de fond ale cauzei, privind existenţa sau inexistenţa stării de incompatibilitate ce s-a reţinut de către autoritate cu privire la reclamant.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a considerat că procedura urmată în faţa autorităţii este afectată de nulitate, deoarece, în considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată, de îndată ce a dispus începerea procedurii de verificare, inspectoratul de integritate a trimis o înştiinţare intimatului-reclamant, la data de 27 noiembrie 2008. Aceasta înştiinţare a fost trimisă la adresa de domiciliu a intimatului-reclamant, comunicată de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, deoarece potrivit art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identificare ale cetăţenilor români, adoptată cu modificări prin Legea nr. 290/2005 „Evidenţa cetăţenilor români se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei din cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei.
Recurenta precizează că revine exclusiv reclamantului culpa de a nu-şi fi ridicat corespondenţa, inspectoratul de integritate îndeplinindu-şi obligaţiile cu bună-credinţă.
Prin urmare, se solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru judecarea în fond a cauzei.
Recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (8) teza a II-a şi alin. (9) din Legea nr. 144/2007, „După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie încunoştiinţată despre declanşarea procedurii de verificare şi să ia cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat şi să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare.
Actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării, fără ca persoana verificată să fie înştiinţată despre declanşarea procedurii de verificare sunt nule de drept”.
În speţă, toate cele trei înştiinţări emise de agenţie au fost returnate de către poştă cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă”, iar procedura de verificare a continuat fără ca agenţia să facă vreun demers pentru aflarea adresei reale a destinatarului, astfel încât comunicarea să-şi atingă scopul.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că faţă de menţiunea poştei - „destinatar mutat de la adresă” - nu se poate reţine o culpă a contestatorului în sensul de a nu-şi fi ridicat corespondenţa, iar faptul că Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor a comunicat intimatei că în evidenţele sale contestatorul figurează cu un anumit domiciliu, nu o absolvă pe aceasta de obligaţia înştiinţării persoanei supuse verificării, printr-un mijloc apt de a ajunge la cunoştinţa sa, despre declanşarea procedurii.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 425 din 06 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4289/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4304/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
