ICCJ. Decizia nr. 4332/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4332/2010
Dosar nr. 148/43/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra excepţiei de necompetenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 70 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 3747 din 1 februarie 2010, emis de pârâtă, prin care s-a reţinut în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti suma de 239.976,10 lei, cu titlu de rambursare a contravalorii sumei plătite în baza unui contract derulat prin programul SAPARD.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, criticând pe fond soluţia instanţei de judecată.
Curtea, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în şedinţa de judecată din 14 octombrie 2010, a invocat din oficiu şi a pus în dezbaterea părţilor excepţia necompetenţei materiale a instanţei care a judecat pricina în fond.
Excepţia este întemeiată, recursul urmând a fi admis, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi având în vedere considerentele ce se vor arăta în continuare.
In speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamantă a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanţare comunitare, în temeiul OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din acest act normativ, „Constituie obiect al recuperării creanţelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare şi/sau din cofinanţarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acestora, precum şi alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului" [alin. (1)] şi „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor" [alin. (2)].
Din cuprinsul dispoziţiilor legale citate, rezultă în mod clar că procesul-verbal contestat în cauză este un act administrativ-fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi cod, respectiv Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Conform art. 215 C. proCod Fiscal, „Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal" [alin. (1)] însă „Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare" [alin. (2) teza I].
In temeiul normei de trimitere de la art. 215 alin. (2) teza I C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare contestat în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară - în sumă de 232.976,10 lei - asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş, competent şi din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
Faţă de cele arătate, constatându-se întemeiată excepţia de necompetenţă a primei instanţe, în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va fi admis recursul şi casată sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 70 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4333/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
