ICCJ. Decizia nr. 4346/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4346/2010
Dosar nr. 330/35/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta J.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi cu intervenienta P.E., anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie 2008, emisă de prima pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007 emisă de cea de-a doua pârâtă.
Prin sentinţa nr. 125/CA din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.
Prin sentinţa nr. 159/CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând prevederile art. 8 alin. (6) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de fată îl constituie anularea Deciziei nr. 1114 din 24 iunie 2008, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 86 din 5 septembrie 2007 adoptată de Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Rezultă, deci, că solicitarea reclamantei vizează anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum şi normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Astfel, conform prevederilor legale susmenţionate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 [alin. (3)] şi în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 90/2003 [alin. (4)].
De asemenea, potrivit aceluiaşi articol, hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [alin. (5)] şi hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege [alin. (6)].
Tot astfel, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Rezultă, aşadar, din cuprinsul textelor legale şi normative sus menţionate, că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba despre o competenţă exclusivă a tribunalului.
Înalta Curte reţine, aşadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul şi care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant.
Pentru aceste considerente, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta J.D., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi cu intervenienta P.E., în favoarea Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4345/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4637/2010. Contencios → |
|---|
