ICCJ. Decizia nr. 4567/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4567/2010
Dosar nr. 5820/2/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 iunie 2009 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul O.N.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a verificat din oficiu aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, conform art. 3 lit. b)-h) din OUG nr. 24/2006, întrucât pârâtul a candidat la funcţia de Senator în Parlamentul României.
Reclamantul a mai arătat că direcţia de specialitate a consemnat în nota de constatare împrejurările că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Sibiu la data de 28 noiembrie 1985 „pentru supravegherea cetăţenilor din oraşul Sibiu, domiciliaţi în str. 1 Mai", în perioada în care a fost student la Facultatea de mecanică din Sibiu, iar pârâtul a semnat, la data recrutării, un angajament scris, preluând numele conspirativ „Del Cano".
Autoritatea reclamantă menţionează să s-a consemnat în nota de constatare că pârâtul a colaborat cu Securitatea şi anterior recrutării prin angajament scris, în sensul că a semnalat faptele că o persoană S.V., se recomandă ofiţer de securitate şi prezenta o legitimaţie falsă, iar alte două persoane G.I. şi B.M. aveau relaţii cu cetăţeni străini, inclusiv de culoare şi a indicat locul unde se strângeau tinerii de naţionalitate germană pentru o „îndoctrinare religioasă făcută de predicatori sectanţi".
Reclamantul a mai menţionat că direcţia de specialitate a consemnat şi faptul că ulterior recrutării pârâtului şi după ce a terminat facultatea, acesta a fost „luat în legătură" de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Harghita, pentru soluţionarea unor dosare de urmărire din cadrul Întreprinderii T. din Odorheiul Secuiesc fiind trecut din categoria persoanelor de sprijin în cea a informatorilor, cu numele conspirativ „VLAD".
C.N.S.A.S. a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 în ceea ce-l priveşte pe pârât întrucât prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la viaţă privată, prev. de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a susţinut că, faptele ce i-au fost aduse la cunoştinţă prin acţiunea C.N.S.A.S. îi sunt necunoscute, nu cunoaşte nici persoanele despre care se face referire că ar fi dat acele note şi arată că este vorba despre o confuzie cu altă persoană şi solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul O.N.S.
A constatat existenţa calităţii pârâtului O.N.S. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a semnat un angajament în faţa organelor de Securitate la data de 28 noiembrie 1985 prin care s-a angajat să colaboreze în secret cu organele Securităţii pentru a furniza informaţii ce intrau în competenţa acestora.
Colaborarea pârâtului cu Securitatea a constat în furnizarea de informaţii care, fie au fost consemnate de către organele de Securitate, fie au fost cuprinse în note informative semnate de pârât, iniţial sub numele conspirativ „Del Cano" şi ulterior cu pseudonimul „Vlad".
Pentru unele activităţi de colaborare pârâtul a fost plătit, conform chitanţelor semnate de către pârât, pentru suma de 500 RON la data de 06 august 1987, suma de 300 RON la data de 27 august 1986, suma de 300 RON la data de 14 mai 1986 şi suma de 500 RON la data de 30 decembrie 1985.
A mai reţinut că pârâtul a dat mai multe note informative semnate cu numele conspirativ „Vlad", iar aceste note au fost depuse în copie la dosarul cauzei.
Din aceste note informative rezultă că pârâtul a informat Securitatea în sensul că numiţii S.N.C., E.A. şi V.F., stagiari la Întreprinderea T. Odorheiul Secuiesc au comentat, după vizita şefului statului în judeţul Harghita că „s-a urmărit de către autorităţi o românizare a regiunii în sensul aducerii unor cetăţeni de naţionalitate română în posturi cheie (miliţie, securitate, administraţie) şi în rândul clasei muncitoare", şi faptul că „naţionalitatea maghiară e total lipsită de drepturi", că s-a scos emisiunea de limba maghiară şi cultura maghiară e în pericol prin lipsa publicaţiilor". Nota a fost dată la 16 ianuarie 1989, iar ofiţerul de securitate a consemnat că informaţia era utilă pentru a fi exploatată în D.U.I. - „Mureşanu".
Pârâtul a informat cu privire la purtarea unor discuţii denigratoare la adresa ţării (nota din data de 16 ianuarie 1989) de către C.L. şi faptul că acesta purta cruci de argint mari pe piept, diferite obiecte religioase şi faptul că participa la sărbători religioase.
Despre alte persoane a informat (nota din 01 februarie 1989) că participau la predici în Casa de rugăciuni „Adventişti de ziua a şaptea" unde predicatorul a dezbătut timp de o lună problema libertăţii de exprimare cu referire la „unele exemple de viaţă din Occident".
Ofiţerul de securitate care a consemnat în nota dată de pârât a menţionat că informaţiile au fost exploatate prin U.S. Braşov.
Alte informaţii furnizate de pârât au privit susţinerile unor persoane de naţionalitate maghiară că „naţionalitatea maghiară tinde să fie asimilată şi lipsită de drepturi" (informaţie exploatată la sinteza serviciului II şi în D.U.I. „Mureşanu") (nota din 08 februarie 1989). Majoritatea informaţiilor se referă la comentariile acestor persoane cu privire la criticile asupra politicii administrative şi de „românizare" a regiunilor cu populaţie maghiară, iar informaţiile pârâtului, date fie în „baza sarcinilor trasate" fie din proprie iniţiativă au condus la „supravegherea informativă" a celor numiţi în notele date (04 mai 1989, 13 aprilie 1989, 15 iunie 1989, 15 iunie 1989).
Curtea de apel a constatat că pârâtul se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, pârâtul furnizând informaţii prin note semnate şi datate în faţa organelor de Securitate, iar din conţinutul notelor depuse la dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că au fost denunţate activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul O.N.S., criticând-o pentru netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin motivarea succintă a recursului, recurentul face trimitere la argumentele expuse în întâmpinarea depusă la instanţa de fond, reiterând anumite susţineri legate de evenimentele întâmplate în decembrie 1989 în oraşul Odorheiul Secuiesc.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
După cum se constată, obiectul acţiunii promovate la instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului O.N.S.
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar deconspirarea Securităţii.
În acest context se reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al Securităţii are următoarele semnificaţii: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Este necontestat faptul că recurentul a încheiat un angajament de colaborare la 28 noiembrie 1985 şi a preluat numele conspirativ de colaborare „Del Cano" şi ulterior „Vlad" fiind folosit în calitate de colaborator în perioada 1985-1989.
Prin angajamentul semnat, recurentul şi-a asumat sarcina de a „supraveghea cetăţenii din oraşul Sibiu, domiciliaţi în strada 1 Mai", astfel că acesta cunoştea scopul şi obiectivele recrutării sale.
Din nota de constatare aflată la dosarul de fiind reiese cu certitudine că recurentul a dat dovadă de perseverenţă în activitatea sa de colaborator, fiind trecut din categoria „persoanelor de sprijin" în categoria superioară de „informator".
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc că recurentul a furnizat informaţii potrivit scopului pentru care a fost recrutat, iar acestea vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, multe din aceste informaţii fiind urmate de cercetări şi repercusiuni împotriva persoane vizate prin notele informative date.
Prin aceste informări, persoanele au fost supravegheate informativ, astfel că activitatea de colaborare cu Securitatea desfăşurată de pârât a vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată, prevăzute de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din anul 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Situaţia prezentată de recurent în apărare, referitoare la anumite atitudini ostile pe care populaţia de etnie maghiară din Odorheiul Secuiesc le-a manifestat faţă de persoana sa nu au nicio relevanţă în cauză şi nici nu pot veni să disculpe activitatea desfăşurată de recurent în sprijinul securităţii ca organ de poliţie politică.
În raport de cele reţinute, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Înalta Curte, date fiind considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de O.N.S., împotriva sentinţei civile nr. 170 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4569/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4562/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
