ICCJ. Decizia nr. 461/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 461/2010
Dosar nr. 254/42/2009
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 82 din 8 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.L.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, a anulat hotărârea din 20 februarie 2009 emisă de aceasta din urmă şi a obligat-o să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a dispoziţiilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din dispoziţiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, rezultă că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toţi cetăţenii români care au suferit consecinţele persecuţiei din motive etnice atât în mod nemijlocit, cât şi indirect, astfel cum este cazul copiilor născuţi în perioada refugiului părinţilor, interpretare ce rezultă şi din aplicarea dispoziţiilor Codului familiei în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minor.
Reţinând şi împrejurarea că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi instanţa a concluzionat că aceasta beneficiază, începând cu data naşterii sale, de drepturile acordate prin dispoziţiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că hotărârea recurată a fost comunicată Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa la data de 23 iunie 2009, iar recursul acesteia a fost declarat la data de 14 iulie 2009.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 82 din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 463/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
