ICCJ. Decizia nr. 454/2010. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 454/201
Dosar nr. 9099/1/209
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2009, petentul S.H.C. a declarat recurs împotriva hotărârii Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 de validare a concursului de admitere în magistratură, desfăşurat în perioada 25.06 - 25 septembrie 2009, şi a solicitat anularea parţială a acesteia, atât în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către petent a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi în ceea ce priveşte continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiţie rămase neocupate, în limita celor 200 de locuri scoase la concurs.
De asemenea, petentul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2), art. 27 şi art. 29 din Hotărârea Plenului C.S.M. din 2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a I.N.M., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Plenului C.S.M. din 2009 de aprobare a componenţei comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la I.N.M.
Recurentul a depus la dosar Hotărârea Plenului C.S.M. din 2009, precum şi tabelele cu rezultatele obţinute de candidaţii înscrişi la concursul de admitere anterior individualizat (filele 33-72 dosar).
În întâmpinarea formulată în cauză (filele 81-89 dosar), intimatul C.S.M. a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, cu motivarea că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. 7 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, intimatul a arătat că, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, competenţa de a soluţiona excepţia de nelegalitate invocată în cauză aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
În plus, intimatul a solicitat respingerea recursului, precum şi a excepţiei de nelegalitate ca nefondate.
Recurentul a formulat concluzii scrise (filele 125-136 dosar).
Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, iar concluziile acestora au fost consemnate în practicaua hotărârii.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepţiei invocate de intimat şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza dedusă judecăţii a fost contestată hotărârea Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, desfăşurat în perioada 25.06 - 25 septembrie 2009.
Trebuie precizat faptul că petentul a promovat recurs împotriva acestui act administrativ, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestui text normativ, hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 84 C. proc. civ., instanţa poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greşită.
Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat în speţă nu este o hotărâre a Plenului C.S.M. privitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, recurentul S.H.C. neavând niciuna din calităţile enumerate expres şi limitativ de lege, acesta fiind doar un candidat la concursul de admitere la I.N.M.
În raport de această situaţie de fapt, recurentul nu se poate prevala de procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o hotărâre care priveşte drepturile şi cariera magistraţilor.
Ca atare, recurentul putea ataca hotărârea Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 doar potrivit procedurii de drept comun, prevăzută de Legea nr. nr. 554/2004, modificată.
Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Această instanţă de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi cu privire la excepţia de nelegalitate invocată în cauză, fiind vorba de acte administrative unilaterale cu caracter normativ emise de o autoritate publică centrală.
În raport de prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 461/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
