ICCJ. Decizia nr. 4617/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4617/20 11
Dosar nr. 932/35/2010
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:
- să dispună admiterea plângerii şi efectuarea unui control privind modul de soluţionare a memoriilor şi, implicit, modalitatea de realizare a formei de testare atacate;
- să constate nulitatea absolută a formei de testare din data de 16 iunie 2010, organizată în municipiul Satu Mare, la Colegiul Naţional „M.E.”;
- să dispună înscrierea minorilor ai căror reprezentanţi legali au optat pentru acest colegiu, în ordinea depunerii cererilor, precum şi suplimentarea claselor de curs a V-a în planul de şcolarizare al unităţii de învăţământ;
- să dispună acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat şi plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a precizat şi completat obiectul acţiunii deduse judecăţii, în sensul că a solicitat şi suspendarea deciziei de declinare a soluţionării contestaţiei formulate către Direcţia Generală de Educaţie şi Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, iar ulterior, către Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare emisă de pârât din 2 august 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, iar pretenţiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă.
De asemenea, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 67 alin. (1) şi art. 112 C. proc. civ., întrucât nu a probat că are un mandat şi nici nu a arătat care este identitatea dintre pretenţiile sale şi minorii la care face referire şi a căror înscriere o solicită la Colegiul Naţional „M.E.”.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei astfel cum a fost precizată şi completată ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 21 din 21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei C.P., în calitate de reprezentantă legală a minorei C.O., astfel cum a fost precizată şi completată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa din 2 august 2010, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că nu are competenţa să analizeze şi să se pronunţe asupra contestaţiei sale, această atribuţie revenind Inspectoratului Şcolar al Judeţului Satu Mare.
Adresa aflată în litigiu nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât reprezintă o simplă corespondenţă prin care ministerul pârât a răspuns la un memoriu ce i-a fost adresat de către un petiţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.P., care a solicitat, în principal, casarea sa, urmare a faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin pronunţarea instanţei asupra unei excepţii care nu a fost pusă în discuţia părţilor.
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea hotărârii judecătoreşti atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că adresa din 2 august 2010 emisă de intimat este un act administrativ, asimilat refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă, în principal, anularea adresei din 2 august 2010 emisă de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin care recurenta-reclamantă a fost înştiinţată de faptul că petiţia din 29 iunie 2010, pe care a adresat-o acestei autorităţi publice, a fost redirecţionată de Corpul de Control al Ministrului către Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe tot Parcursul Vieţii care, la rândul său, a trimis-o spre competentă soluţionare la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare; în urma analizei efectuate, această ultimă autoritate publică a comunicat recurentei-reclamante răspuns, prin adresa din 21 iulie 2010.
Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine faptul că răspunsul pe care o autoritate publică îl dă unei petiţii prin care sunt semnalate aspecte legate de domeniul său de activitate nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge drepturi şi obligaţii între petiţionar şi instituţia care formulează răspunsul, astfel că nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Mai precis, este vorba despre o corespondenţă administrativă, supusă regimului juridic statuat de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, motiv pentru care nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În altă ordine de idei, faptul că răspunsul autorităţii publice nu îl satisface pe petiţionar, deşi prin acesta s-a răspuns la aspectele cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea contenciosului administrativ, deoarece stabilirea conţinutului răspunsului constituie o prerogativă a autorităţii publice, care se exercită, desigur, cu respectarea prevederilor legale care îi reglementează competenţa.
În fine, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2010, iar instanţa a dispus acordarea unui nou termen în cauză. Ca atare, recurenta a avut posibilitatea să îşi pregătească apărările pe aspectul admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ.
În consecinţă, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P., reprezentantă legală a minorei C.O. împotriva sentinţei nr. 21/CA din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4604/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4621/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
