ICCJ. Decizia nr. 4604/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4604/2010
Dosar nr. 7430/2/200.
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul P.S., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să se constate calitatea de colaborator al Securităţii.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că prin cererea adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999, verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar, precum şi faptul că pârâtul este deţinător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
S-a mai arătat că, potrivit Notei de constatare S/DI/I/2950 din 22 octombrie 2008, pârâtul P.S. a fost recrutat în calitate de colaborator de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Vaslui în scopul încadrării informative a „tineretului".
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 784 din 11 februarie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând existenţa calităţii de colaborator al Securităţii a reclamantului.
4. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Instanţa a reţinut că informaţiile comunicate Securităţii au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din acelaşi pact şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
5. Recursul formulat de P.S. împotriva sentinţei civile nr. 784 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică sentinţa atacată sub aspectul aprecierii greşite a probelor administrate în cauză.
5.1. Cu privire la împrejurarea existenţei angajamentului de colaborator al Securităţii, recurentul arată că acceptul a fost dat într-o perioadă în care contextul social şi politic impunea ca orice persoană care dorea să aibă minime şanse de afirmare în societate, să semneze un astfel de angajament.
Opţiunea nu a fost voluntară, ci impusă, dovadă fiind că puţinele informaţii furnizate nu ar fi putut avea vreun efect sancţionator cu privire la persoanele vizate. Acesta a fost şi motivul pentru care, începând cu anii ´80, organele de securitate au renunţat să mai solicite informaţii de la recurent.
5.2. Relatările invocate au fost scoase din context, trunchiate şi au avut ca obiect aspecte uzuale din viaţa celor vizaţi, iar mare parte din informaţii se bazează pe constatări indirecte şi generale.
5.3. Nu există nicio dovadă concretă că recurentul ar fi primit sume de bani pentru oferirea de informaţii.
5.4. Relevantă în cauză se apreciază că este şi constatarea C.N.S.A.S. din data de 20 noiembrie 2009, potrivit căreia, urmare a verificărilor efectuate nu s-a putut stabili o identitate de persoane între recurent şi persoana cu numele conspirativ „P.".
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 defineşte noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind „persoana care a furnizat informaţii" – art. 2 lit. b).
Nu este suficient pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii să se ia în considerare numai existenţa angajamentului de colaborator.
Aceasta este şi motivul pentru care judecătorul fondului nu a acordat o importanţă deosebită existenţei angajamentului de colaborator al Securităţii, aspect pe care recurentul-reclamant nu l-a negat.
Existenţa unui anumit context social şi politic nu este avută în vedere de OUG nr. 24/2000.
Recurentul nu poate folosi acest argument în favoarea negării calităţii de colaborator.
1.2. Prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 identifică pe colaboratorul Securităţii cu acea persoană care a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Recurentul a furnizat informaţii sub forma notelor scrise şi semnate cu numele conspirativ.
Este firesc a se analiza, în scopul determinării calităţii de colaborator al Securităţii, numai acele relatări care se înscriu în teza art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Nu are relevanţă aspectul că anumite informaţii s-au bazat pe constatări indirecte şi generale.
S-au reţinut doar acele informaţii care denunţau activităţi/ atitudini potrivnice regimului comunist, de exemplu:
- numitul Ţ.I. asculta în mod frecvent posturile străine de radio Europa Liberă, etc.;
- numitul N.V. i-a comunicat că intenţionează să-şi vândă toate bunurile din ţară şi să plece cu toată familia în Canada, unde se trăieşte mai bine;
- numitul F.I. i-a relatat ce a ascultat la postul de radio „Europa Liberă" în legătură cu un accident maritim şi că posturile străine redau mai exact realitatea;
- numitul M.D. obişnuieşte să spună bancuri politice cu tentă duşmănoasă.
Toate informaţiile furnizate de recurent au condus la urmărirea persoanelor în cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Rezultă astfel că este îndeplinită şi condiţia ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, chiar dacă aceasta nu s-a produs şi în concret.
1.3. Nu este relevantă pentru soluţia pronunţată în cauză, împrejurarea primirii unor sume de bani pentru informaţiile oferite, având în vedere definiţia dată persoanei colaborator al Securităţii de către dispoziţiile art. 2 lit. b) sus menţionat.
1.4. Cele arătate în data de 20 noiembrie 2008 şi anume că „nu s-au identificat împrejurări compatibile cu datele persoanei verificate" nu conduce la concluzia că nu există identitate de persoană între recurent şi persoana cu numele conspirativ „P.".
Investigaţia a privit existenţa calităţii de ofiţer, informator al recurentului în alte baze de date, răspunsul fiind negativ.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S. împotriva sentinţei civile nr. 784 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4597/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4615/2010. Contencios → |
|---|
