ICCJ. Decizia nr. 4633/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4633/2010
Dosar nr. 2029/112/2009
Şedinţa de la 28 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.P. Bistriţa a solicitat anularea deciziei din 12 august 2009 emisă de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, precum şi a măsurilor dispune prin procesul-verbal de inspecţie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal al cărui anulare o solicită s-a reţinut faptul că funcţionarii publici din cadrul compartimentului juridic al A.F.P. Bistriţa au cauzat bugetului de stat, prin nerespectarea obligaţiei de numire lichidatori în cazul a opt societăţi comerciale dizolvate în baza Legii nr. 31/1990, un prejudiciu în cuantum de 37.157 RON, deşi faptele reţinute nu constituie abateri de la legalitate care să fi determinat producerea de prejudicii.
Reclamanta a mai reţinut că neanalizarea de către organele de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud a condiţiilor generale ale răspunderii civile nu poate atrage răspunderea civilă, astfel că imputarea unor sume de bani funcţionarilor publici din cadrul A.F.P. Bistriţa este făcută cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
La termenul din 09 octombrie 2009, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale, reţinând că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează de tribunalele administrativ-fiscale.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 434/CA din 18 decembrie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 156 din 12 aprilie 2010, a admis, la rându-i, excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată din oficiu la termenul din 09 octombrie 2009, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării lui.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prevederile art. 22 alin. (8) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi financiar preventiv, trebuie interpretate în sensul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 29 din acest act normativ, precum şi la împrejurarea că excepţia privind judecarea acestor litigii de către Curţile de apel nu este instituită printr-o lege organică.
Constatându-se conflict de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată, în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea deciziei emise în baza dispoziţiilor OG nr. 119/1999, privind controlul intern şi financiar preventiv, astfel că raportat la valoarea obiectului cauzei şi la faptul că actele contestate au fost emise de o autoritate locală, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului.
Într-adevăr, în cauză s-a solicitat anularea deciziei D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud din 12 august 2009 şi a procesului-verbal de inspecţie din 20 iulie 2009, fiind vorba, ca atare, despre o autoritate locală, iar suma reţinută drept prejudiciu cauzat bugetului de stat şi imputată funcţionarilor consideraţi vinovaţi este de 37.157 RON.
Fiind vorba de creanţe fiscale, la stabilirea instanţei competente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va avea în vedere criteriul valoric al creanţei, iar nu emitentul actului atacat.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind A.F.P. Bistriţa şi D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4634/2010. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 4632/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
