ICCJ. Decizia nr. 4634/2010. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4634/2010
Dosar nr. 8698/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cererii de faţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii.
Recurentul-reclamant C.Ş. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 581-582 C. proc. civ., cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care a solicitat:
- obligarea intimatului să pună în aplicare măsura suspendării actului administrativ emis – hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 şi a anexei, până la soluţionarea în fond a recursului pe care l-a declarat şi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 şi a art. 20 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, suspendă aplicarea actului administrativ atacat până la soluţionarea în fond a recursului;
- obligarea intimatului la plata unor daune cominatorii de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru punerea în aplicare a hotărârii ce se va pronunţa;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Recurentul-reclamant arată că la data de 20 mai 2010, intimatul a stabilit calendarul desfăşurării procedurii alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, însă nu a stabilit şi că Parchetele de pe lângă Tribunalele din cadrul Curţii de Apel Bucureşti nu ar avea dreptul să îşi desemneze un candidat.
Candidatura recurentului a fost depusă conform art. 9 alin. (6) din hotărârea nr. 327/2005, a fost verificată şi s-a constatat că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi candidat.
La data de 17 septembrie 2010, Adunarea Generală a Procurorilor Parchetelor de pe lângă Tribunalele din cadrul Curţii de Apel Bucureşti l-a desemnat candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
În data de 21 octombrie 2010, în timpul unei deplasări la sediul parchetelor din ţară, recurentul a luat cunoştinţă de împrejurarea că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii l-a exclus de pe lista cu candidaţii ce ar urma să se prezinte la alegerile din 01 noiembrie 2010, măsură nemotivată.
În data de 22 octombrie 2010 s-a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010, dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 8606/1/2010.
Potrivit art. 28 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, recursul suspendă executarea hotărârii, până la soluţionare, ceea ce înseamnă, în opinia recurentului că procedura alegerilor stabilită pentru 01 noiembrie 2010 se suspendă de drept.
3. Întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Intimatul invocă:
3.1. Excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea excepţiei, se arată că dispoziţiile art. 581 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, stabilesc o competenţă materială şi teritorială de soluţionare a cererii formulate, în favoarea instanţei competente să se pronunţe asupra fondului.
Astfel, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi, implicit, suspendarea acesteia pe cale de ordonanţă preşedinţială, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin hotărârea nr. 907 din 21 octombrie 2010 s-a dispus validarea proiectelor listelor cu judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Deşi recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 317/2004, aceste dispoziţii nu au incidenţă în cauză, întrucât hotărârea în discuţie nu are caracterul unei hotărâri care priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Hotărârea atacată are natura juridică a unei hotărâri de organizare a Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât se referă exclusiv la procedura de alegere a candidaţilor la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, neavând legătură cu cariera de judecător sau procuror.
Intimatul invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cazurile ce vizau procedura alegerii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
3.2. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de prevederile art. 581 C. proc. civ. şi respingerea cererii ca inadmisibilă.
Hotărârea atacată reprezintă un act administrativ unilateral a cărui suspendare poate fi solicitată numai în condiţiile acestui act normativ.
Cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată în condiţiile art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, aceasta din urmă reglementând o procedură specială şi derogatorie de la dreptul comun, pentru suspendarea executării actului administrativ.
II. Hotărârea instanţei de recurs sesizată cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Competenţa materială de soluţionare a cererii este dată de modul în care se apreciază asupra naturii juridice a hotărârii atacate, respectiv a hotărârii nr. 907 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 29 alin. (5), (7) şi (8) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Cariera judecătorilor şi procurorilor este reglementată în Capitolul 2 al Legii nr. 303/2004, republicată, şi cuprinde: admiterea în magistratură, formarea profesională, perioada stagiului, numirea în funcţie, evaluarea, promovarea în funcţii de execuţie, numirea în funcţii de conducere la instanţe şi parchete, delegarea, detaşarea, transferul, răspunderea disciplinară, suspendarea şi încetarea funcţiei.
Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate în Titlul III al Legii nr. 303/2004, republicată, şi se referă la remuneraţie, apărarea reputaţiei, organizarea şi aderarea la organizaţii profesionale, asigurarea unor măsuri de protecţie în anumite condiţii, concediul anual, locuinţe de serviciu, etc.
Dreptul de a candida la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu este cuprinsă în noţiunea de carieră sau drepturi ale magistraţilor, în sensul Legii nr. 303/2004, republicată.
În mod firesc, se ajunge la concluzia că hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu este un act ce priveşte cariera şi drepturile magistraţilor şi împotriva acesteia nu se poate formula recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată.
Pe cale de consecinţă, în legătură cu hotărârea Plenului nr. 907/2010 nu se pot formula cereri de ordonanţă preşedinţială sau de suspendare a executării direct pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Competenţa materială în soluţionarea unor astfel de cereri este stabilită de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, coroborată cu dispoziţiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
Prin urmare, excepţia de necompetenţă materială invocată de intimat este întemeiată, urmând ca Înalta Curte să trimită cererea analizată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru competentă soluţionare, fără a fi necesar a se mai analiza excepţia inadmisibilităţii acţiunii ce intră în atribuţiile unei instanţe judecătoreşti corect sesizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind pe C.Ş. şi Consiliul Superior al Magistraturii la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4669/2010. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 4633/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
