ICCJ. Decizia nr. 4782/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4782/2010
Dosar nr. 8808/2/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei B.A. în contradictoriu cu M.J.L.C., ca rămasă fără obiect pentru primele două capete de cerere şi ca neîntemeiată pentru cererea de acordare a daunelor morale, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2008, iar până la momentul introducerii acţiunii cererea sa nu a fost soluţionată, deşi la data de 26 februarie 2009 reclamanta a solicitat informaţii referitoare la stadiul soluţionării cererii sale, depunând cerere de urgentare, la care nu a primit nici un răspuns.
Ulterior, la data pronunţării pe cererea de chemare în judecată, instanţa a constatat că a fost soluţionată cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în sensul că a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie, care a întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că cererea de acordare a daunelor morale solicitate nu a fost dovedită, în sensul că nu s-a arătat prejudiciul moral suferit prin nesoluţionarea cererii sale, instanţa reţinând că atitudinea pârâtului de avizare pozitivă a cererii formulate reprezintă o reparaţie suficientă.
Instanţa a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J.L.C., criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluţia pe fondul cererii de chemare în judecată a fost de respingere, în condiţiile în care instanţa nu a reţinut culpa procesuală a M.J.L.C.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Având ca fundament aceste dispoziţii legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Or, instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii până la data introducerii acţiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi acordarea cheltuielilor judiciare atunci când acţiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile în timpul judecăţii.
Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluţia dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât şi cheltuielile făcute în timpul judecăţii, neputându-se transfera vinovăţia pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil.
Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-şi ia toate diligenţele pentru a verifica stadiul cererii intimatului-reclamant şi să comunice un răspuns în acest sens.
Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantului a însemnat depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi l-a determinat pe reclamant să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorităţii pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea sa ar fi fost soluţionată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4780/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4783/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
