ICCJ. Decizia nr. 4794/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4794/20 11
Dosar nr. 6136/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul N.M.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţii, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 32 din Constituţia României din 1965 şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4361 din 8 noiembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanului C.N.S.A.S.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că pârâtul, în calitate de ofiţer al Securităţii, a desfăşurat doar acţiuni specifice activităţii de informaţii, în cadrul legal existent la acea dată, la ordinul scris al superiorilor sau la propunerea sa, aprobată de superiori, respectiv, instruirea unor surse în vederea obţinerii de date şi propunerea de măsuri.
Prin măsurile propuse şi concluziile prezentate, care au fost pe deplin în favoarea persoanei verificate, nu se poate reţine ca fiind dovedit faptul că pârâtul ar fi îngrădit efectiv în vreun fel persoanei verificate dreptul la secretul corespondenţei sau dreptul la viaţă privată în ansamblul său şi, cu atât mai puţin, că ar fi suprimat aceste drepturi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut faptul că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că activitatea pe care intimatul a desfăşurat-o, în calitate de ofiţer de carieră la Serviciul Român de Informaţii, nu se încadrează în noţiunea de lucrător de Securitate, definită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Intimatul a urmărit o persoană despre care există informaţia că ar putea trece fraudulos frontiera de stat, ceea ce reprezintă încălcarea dreptului la viaţă privată.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă constatarea calităţii intimatului-pârât de lucrător al fostei Securităţi.
Instanţa de control judiciar reţine că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de „lucrător al Securităţii”:
I. Persoana să aibă calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989.
Astfel, după cum rezultă din nota de constatare din 27 aprilie 2010, partea aflată în discuţie a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Vâlcea, Serviciul I, înainte de anul 1989, aspect necontestat în cauză.
II. În calitatea menţionată la pct. 1 şi în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste partea în cauză să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte consideră că şi această condiţie este îndeplinită în speţa de faţă, întrucât intimatul-pârât a urmărit informativ o persoană cu probleme de sănătate despre care autorităţile comuniste credeau că intenţionează să emigreze în străinătate. În acest scop, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice, folosirea microfoanelor, tehnicii operative şi contactarea celui urmărit prin intermediul altor autorităţi, adică a fostei Miliţii.
Toate aceste măsuri luate de Securitate, prin intermediul intimatului-pârât, reprezintă ingerinţe în viaţa personală a celui urmărit.
Instanţa de control judiciar apreciază că, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător de Securitate, este importantă imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţa personală a celor urmăriţi. Această împrejurare demonstrează, în mod indiscutabil, încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi va constata calitatea pârâtului N.M.A. de lucrător al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 4361 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi constată calitatea pârâtului N.M.A. de lucrător al Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5091/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4795/2010. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
