ICCJ. Decizia nr. 4828/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4828/20 11
Dosar nr. 9987/1/2010
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 227/CA din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi, în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Paşcani în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Paşcani în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Iaşi şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iaşi, prin care solicita anularea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei din 5 august 2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R. SA Paşcani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5142 din 19 noiembrie 2010, a respins recursul ca tardiv formulat, reţinând că sentinţa recurată a fost comunicată la data de 28 ianuarie 2010 şi a fost atacată cu recurs la data de 16 februarie 2010, cu depăşirea termenului de recurs prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi art. 301 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare SC R. SA prin Lichidator judiciar M.C. IPURL Iaşi, invocând ca temei legal al cererii, dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, soluţia instanţei de recurs, de respingere a recursului ca tardiv, este rezultatul unei erori materiale, cererea de recurs fiind depusă la poştă la data de 16 februarie 2010, în cadrul termenului legal de recurs.
Analizând cererea de contestaţie în anulare a deciziei din 19 noiembrie 2010, instanţa constată că este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
De asemenea, este necontestat că, prin decizia nr. 5142/2010, recursul formulat de societatea comercială reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 227/CA din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat cu depăşirea termenului legal de recurs, reţinându-se că sentinţa recurată fusese comunicată la data de 28 ianuarie 2010, iar recursul fusese depus la data de 16 februarie 2010.
Societatea comercială petentă a susţinut că data de 16 februarie 2010 s-ar afla în interiorul termenului de recurs, de 15 zile prevăzut la art. 301 C. proc. civ., ceea ce nu este adevărat, ultima zi pentru depunerea recursului fiind 13 februarie 2010, nefiind deci vorba de nicio eroare materială în calcularea termenului de recurs şi a datei depunerii cererii de recurs la oficiul poştal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC R. SA prin lichidator judiciar M.C. IPURL Iaşi împotriva deciziei nr. 5142 din 19 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4811/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4871/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
