ICCJ. Decizia nr. 4811/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4811/2010
Dosar nr. 117/54/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 113 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta I.M.A., în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. – Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, şi a obligat pe prima pârâtă să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii şi a respins acţiunea faţă de pârâta A.N.R.P., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora C.C.S.D. îi revine obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri şi cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, prin Dispoziţia nr. 5197 din 24 iunie 2002 a Primăriei Municipiului Craiova propunându-se acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv iar dosarul fiind transmis către C.C.S.D. şi înregistrat sub nr. 19119/CC.
Instanţa a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (6/N/2001 şi 1143/N/2001), autoritatea locală cu competenţa în materie emiţând Dispoziţia în data de 24 iunie 2002.
Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval de timp considerabil, se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componenţa imobilului, fără a se face vreo dovadă în acest sens.
Ca urmare, apreciază prima instanţă, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil; în consecinţă, se va face aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă sa fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziţiei nr. 5197 din 24 iunie 2002, emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că, prin neîndeplinirea obligaţiei de a se emite titlurile de despăgubire, autorităţile pârâte aduc o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de către România prin Protocolul Adiţional nr. 1la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
2. Recursul declarat de C.C.S.D.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a prezentat cadrul normativ în care îşi desfăşoară activitatea şi a punctat detaliat etapele care trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În concret, recurenta a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul ignorării apărării referitoare la caracterul incomplet al dosarului privind acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamantei, susţinând că entitatea învestită cu soluţionarea notificării nu a identificat „suprafeţele construcţiei, mai exact, a fiecărui corp de clădire în parte".
De asemenea, recurenta a mai criticat hotărârea fondului şi în privinţa nerespectării ordinii de înregistrare a dosarelor, stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă I.M.A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte C.C.S.D. de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, care a făcut obiectul notificărilor nr. 6/N/2001 şi 1143/N/2001.
Relevante pentru dezlegarea cauzei de faţă sunt dispoziţiile art. 16 alin. (1), (4)-(7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care au următorul cuprins:
„1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
…
(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".
Calitatea intimatei de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost recunoscută de către Primarul Municipiului Craiova prin Dispoziţiile nr. 5197 din data de 24 iunie 2002 şi nr. 2801 din data de 23 ianuarie 2006, care au fost înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întreaga documentaţie, primind nr. de înregistrare 19119/CC din 28 iunie 2006.
Cu toate acestea, nici până la data soluţionării recursului de faţă, recurenta nu a emis Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Intervalul mare de timp, cuprins între momentul de debut al procedurii administrative: 13 martie 2001 (data înregistrării notificării nr. 1143 la Primăria Municipiului Craiova) şi pronunţarea hotărârii de către Curtea de Apel , justifică întrutotul concluzia acesteia că în speţă s-a încălcat principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 § 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cele două apărări ale recurentei, reiterate ca motive de recurs şi în faţa Înaltei Curţi au fost în mod legal înlăturate de prima instanţă.
1.1 Referitor la norma administrativă ce reglementează ordinea soluţionării dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta susţine că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de soluţionare a dosarelor, făcând distincţie între dosarele înregistrate înaintate şi după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.
Fără a nega dreptul autorităţii recurente de a adopta norme în vederea organizării activităţii sale, totuşi Înalta Curte nu poate face abstracţie de faptul că dosarul intimatei, înregistrat în cursul anului 2006 nu a fost soluţionat nici până la sfârşitul anului 2010. Or, complexitatea etapelor procedurii administrative, prezentate anterior şi faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu pot constitui argumente care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru intimata-reclamantă.
Aşa fiind, în mod legal a reţinut prima instanţă, pe baza jurisprudenţei consecvente a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-şi invoce propria culpă în privinţa încălcării drepturilor recunoscute prin Convenţie.
1.2. Referitor la inadvertenţele semnalate de recurentă
Pentru a-şi justifica refuzul de rezolvare a cererii şi încălcarea termenului rezonabil, recurenta a invocat existenţa unor neclarităţi în dosarul intimatei, respectiv faptul că nu s-au indicat „suprafeţele construcţiei, mai exact, a fiecărui corp de clădire în parte".
În primul rând, Înalta Curte observă că acest aspect a fost invocat abia pe parcursul soluţionării cauzei la prima instanţă, când s-a prezentat adresa nr. 19119/CC din 20 ianuarie 2010 prin care recurenta solicita lămuriri suplimentare de la Primăria Municipiului Craiova. Acest act are un pronunţat caracter pro causa, fiind emis după formularea acţiunii judiciare.
În al doilea rând, lipsurile semnalate în dosarul cu propunere de despăgubiri nu există, câtă vreme din dispoziţia primarului nr. 2801 din 23 ianuarie 2006, articolul 4, rezultă cu claritate că acordarea despăgubirilor vizează „construcţia demolată şi terenul în suprafaţă de 396 mp situate în Craiova, care nu pot fi restituite în natură". În plus, corelând dispoziţia citată, de la art. 4, cu cea cuprinsă în art. 1 din aceeaşi dispoziţie, prin care se aprobă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 385 mp (neafectat de utilităţi publice) situat la aceeaşi adresă poştală, devin utile elementele de identificare cuprinse în procesul verbal privind starea de fapt a terenului notificat nr. 15673 din 23 iunie 2005 şi schiţa anexă în care este marcată întreaga proprietate.
În fine, refuzul recurentei de a soluţiona dosarul cu propunere de despăgubiri în discuţie apare ca nejustificat şi în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în contextul în care imobilul în litigiu, proprietatea părinţilor intimatei (în prezent decedaţi) a intrat în proprietatea statului prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, poz. 84 în listele anexe, lămuririle suplimentare solicitate impunându-i o sarcină excesivă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 113 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4798/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4834/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
