ICCJ. Decizia nr. 4871/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4871/2010
Dosar nr. 8898/2/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 611 din data de 3 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi l-a obligat pe acesta sa stabilească o zi pentru depunerea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi actelor, într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că din actele dosarului si susţinerile reclamantului reiese ca acesta a dorit sa depună o cerere de redobândire a cetăţeniei romane încă din 2006, dar a fost îndrumat să depună prin poştă o cerere de programare pentru depunerea cererii.
În iunie 2009 reclamantul a depus o nouă cerere prin care a solicitat să depună dosarul de redobândire a cetăţeniei române la care nu i s-a răspuns.
Instanţa de fond a apreciat că precizarea faptului ca cererea reclamantului va fi soluţionată la o dată neprecizată echivalează cu exprimarea explicită a voinţei de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, iar neindicarea nici unui termen pentru depunerea cererilor şi documentelor necesare soluţionării unor cereri de redobândire a cetăţeniei române este o măsură arbitrară.
Examinat din perspectiva dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, intervalul de timp scurs de la momentul în care autoritatea pârâtă a fost învestită cu soluţionarea cererii reclamantului, raportat şi la solicitarea din 2006, a fost apreciat ca nerezonabil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că din piesele dosarului nu rezultă faptul că reclamantul ar fi dorit să depună o cerere de redobândire a cetăţeniei încă din 2006.
Recurentul a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru a se depune cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
La fila 6 din dosarul de fond este depus un aviz de recepţie, datat 14 septembrie 2006, având ca destinatar Ambasada României la Chişinău, iar ca expeditor pe intimatul-reclamant S.E.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că reclamantul s-a adresat în două rânduri pârâtului, în 2006 apoi în 2009, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă cererea a rămas fără răspuns.
Din perspectiva intervalului de timp în care reclamantul a aşteptat o acţiune a autorităţii publice corespunzător exercitării drepturilor sale legitime, Înalta Curte apreciază că în cauză reclamantul nu a beneficiat de soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, fapt de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, deficienţele administrative în organizarea înregistrării şi procesării cererilor depuse în vederea redobândirii cetăţeniei române, deficienţe reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare cererii iniţiale a intimatului şi în faptul că acesta nu a primit nici un răspuns din partea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, autoritatea abilitată şi învestită cu soluţionarea cererii sale, au dus la crearea unei stări de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatului-reclamant.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
Nu trebuie ignorat nici faptul că procedura de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei se subsumează principiului soluţionării cererii într-un termen rezonabil, consacrat de art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptatăla Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.
Caracterul de termen rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanţei de judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.
În speţă, faţă de termenele scurte şi imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în ceea ce priveşte procesarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, faţă de faptul că nici până la data judecării cauzei reclamantul nu a primit un răspuns la cererea formulată, deşi aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea concluzionează că în mod corect a reţinut instanţa de fond nerespectarea termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă.
Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii reclamantului, în condiţiile în care ar fi trebuit să-şi ia toate diligenţele pentru rezolvarea situaţiei create.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, stabilirea unei zile pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 611 din data de 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4867/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4872/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
