ICCJ. Decizia nr. 5010/2010. Art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei administrative
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5010 din 16 noiembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 august 2010 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.D.L. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, în baza art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, s-a dispus ca, începând cu data de 30 iulie 2010, să fie mutat temporar, până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal, din funcţia publică de conducere de director executiv în cadrul Centrului Judeţean Braşov în funcţia publică de execuţie de consilier la Centrul Local Târlungeni, Judeţul Braşov.
Reclamantul a susţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Sub aspectul cazului bine justificat, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 86 alin. (5) şi art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999.
Sub aspectul condiţiei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, reclamantul a susţinut că, în urma acestei mutări, este prejudiciat sub aspect patrimonial prin scăderea salariului şi raportat la cheltuielile generate de găsirea unei locuinţe. De asemenea, a susţinut reclamantul că şi Centrul Judeţean Braşov va fi prejudiciat în condiţiile unei instabilităţi a funcţiei de conducere.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, arătând că decizia contestată a fost emisă ca urmare a faptului că prin adresa înregistrată la A.P.I.A. din 24 iunie 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov a comunicat că în dosarul de fond, prin Rezoluţia din 18 iunie 2010, s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul S.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.
Totodată, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
1.1.Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 137/ F din 11 august 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a r espins cererea formulată de reclamantul S.D.L., în contradictoriu cu pârâta A.P. I.A., având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010 emisă de această autoritate.
1.2. Considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea sentinţei
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 968 din 19 iulie 2010 emisă de directorul general al A.P.I.A. s-a dispus detaşarea reclamantului S.D.L. - Director executiv la Centrul Judeţean Braşov, pe o perioadă de maxim 6 luni, pe funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la Centru Judeţean Covasna, cu păstrarea drepturilor salariale mai favorabile.
Ca urmare a plângerii prealabile formulate de reclamant, prin Decizia nr. 1013 din 28 iulie 2010, s-a dispus încetarea detaşării reclamantului şi revenirea acestuia în funcţia publică de conducere de director executiv, treapta a II-a de salarizare, în cadrul Centrului Judeţean Braşov.
Prin Decizia nr. 1014 din 28 iulie 2010, s-a dispus mutarea temporară a reclamantului, începând cu data de 20 iulie 2010 până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal, pe funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradaţia III, la Centrul Local Tărlungeni din cadrul Centrului Judeţean Braşov, iar prin art. 2 din aceeaşi decizie s-a dispus că drepturile salariale corespunzătoare se vor stabili conform prevederilor legale, prin decizie a conducătorului instituţiei publice în al cărei stat de funcţii este prevăzută funcţia publică de execuţie.
Reţinând că decizia respectivă a fost emisă în considerarea adresei emisă de D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov referitoare la dosarul penal din 26 iulie 2010 şi având în vedere dispoziţiile art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/2009, Curtea de apel a apreciat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, respectiv: cazul bine justificat şi paguba iminentă, mai cu seamă că prin decizia contestată a fost prevăzută şi modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de care va beneficia reclamantul în perioada mutării sale temporare.
2. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva sentinţei civile nr. 137/ F din 11 august 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.D.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, C. proc. civ.
În esenţă, criticile formulate de recurentul-reclamant au vizat următoarele aspecte:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ cele două cerinţe prevăzute de art. 14 din Lega nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, în condiţiile în care a fost nesocotită încălcarea prevederilor art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 ce au servit drept temei al emiterii deciziei contestate în sensul că reclamantul nu putea influenţa cercetarea într-un dosar penal;
- instanţa de fond a ignorat prevederile art. 91 din Legea nr. 188/1999 ce impun ca mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii să fie făcută cu respectarea anumitor condiţii şi mai ales numai cu acordul scris al persoanei detaşate, acord care în cauză nu a fost solicitat;
- şi cerinţa prejudiciului este îndeplinită, dată fiind salarizarea sa la un nivel inferior, urmare a emiterii deciziei contestate.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului şi prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 şi respectiv 3041 C. proc. civ. care să impună fie casarea fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ este o măsură de excepţie care nu se poate dispune decât în ipoteza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de acest text, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă la care se adaugă şi cerinţe de ordin procedural vizând sesizarea prealabilă administrativă.
Înalta Curte apreciază în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă că în cauză, raportat la temeiurile de fapt şi de drept invocate, cerinţa cazului bine justificat, în procedura sumară a examinării legalităţii actului atacat, respectiv a Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010, nu este îndeplinită.
Susţinerile recurentului-reclamant dar şi actele şi lucrările dosarului nu sunt de natură a releva indicii de nelegalitate ale actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, act emis astfel cum rezultă din conţinutul său, în temeiul art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 şi, alături de alte texte de lege expres arătate, în considerarea adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov în dosarul penal, din 26 iulie 2010 (fila 34 dosar fond).
În condiţiile în care, în chiar cuprinsul acestei adrese, se menţionează începerea urmăririi penale faţă de recurentul-reclamant pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar organul de cercetare penală comunică autorităţii intimate modalitatea în care urmează a se derula ancheta, prin solicitarea unor documente şi lămuriri chiar de la locul de muncă al reclamantului, unde acesta deţinea funcţia de director executiv, Înalta Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului vizând nedovedirea în cauză a ipotezei cuprinse în textul art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, vizând „posibilitatea exercitării unor influenţe” de către respectivul funcţionar public în cazul cercetărilor penale în curs.
Potrivit normei legale enunţate, în cauză, potenţiala influenţă exercitată de către funcţionarul public asupra cercetării penale, rezidă în împrejurarea că tocmai recurentul ar fi cel ce ar urma să furnizeze organelor penale documentele şi/sau lămuririle necesare referitoare la activitatea desfăşurată.
Nefondate sunt şi celelalte critici vizând nesocotirea de către autoritatea emitentă a unor alte prevederi cuprinse în Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care, prima facie, fără prejudecarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că respectivele prevederi legale invocate de recurent, nici nu au fost menţionate ca temei al emiterii actului a cărui suspendare de executare s-a solicitat.
În fine, nefondate sunt şi criticile recurentului referitoare la aprecierile instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea cerinţei pagubei iminente, astfel cum acest termen este definit de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, câtă vreme actul atacat reglementează, astfel cum bine a reţinut şi instanţa de fond şi modalitatea de remunerare a reclamantului-recurent, chiar dacă într-un cuantum redus, pe perioada mutării temporare dispuse.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost respins aşadar ca nefondat recursul de faţă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2010. Anulare hotărâre Casa Judeteana... | ICCJ. Decizia nr. 2508/2010. Contencios → |
|---|
