ICCJ. Decizia nr. 5016/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5016/2010
Dosar nr. 8292/2/2008
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii C.D., M.I.R.A., şi pe viitorul M.I.R.A. în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligat ministrul să răspundă detaliat şi documentat subiectelor din scrisoarea din 05 din data de 01 noiembrie 2008 până la data de 04 noiembrie 2008 şi, în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, să fie obligat ministrul C.D. la plata unei amenzi contravenţionale de 5.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, la scrisoarea sa din 05 din 01 noiembrie 2008, prin care ridica o problematică complexă, de larg interes privind reglementările de aplicare din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, nu a primit un răspuns.
Mai arată reclamantul că, prin scrisoarea din 01 noiembrie 2008, a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea a fost precizată la termenele din 24 februarie 2009 şi 10 noiembrie 2009, reclamantul solicitând: obligarea M.A.I. V.B. să răspundă detaliat şi documentat subiectelor din scrisoarea 05 din 01 noiembrie 2008, obligarea fostului M.I.R.A., C.D. la plata unei amenzi contravenţionale de 5.000 lei conform art. 56 (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 şi obligarea fostului Ministru al Internelor şi Reformei Administrative, D.N., la plata unei amenzi contravenţionale de 5.000 lei, conform art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007.
Pârâtul D.N. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul a formulat mai multe petiţii, răspunsul la acestea fiind trimis petentului cu adresele din 21 iulie 2008 şi din 18 august 2008. Având în vedere că scrisoarea din 01 noiembrie 2008 are acelaşi conţinut ca celelalte petiţii, aceasta a fost ataşată la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Pârâtul Cristian David a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce-l priveşte, arătând că instanţa de judecată nu are rolul de agent constatator al faptelor ce constituie contravenţii, potrivit Legii nr. 230/2007. Mai arată pârâtul că reclamantului i-au fost trimise mai multe răspunsuri la petiţiile sale, simpla nemulţumire a acestuia cu privire la răspunsul primit neconstituind „refuz nejustificat”, în sensul Legii nr. 554/2004.
Reclamantul S.Ş. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 9, 10, 24, 25 din Legea nr. 230 din 06 iulie 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007, arătând că aceste dispoziţii contravin art. 40 şi art. 44 din Constituţia României.
2. Hotărârile instanţei de fond
La data de 2 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de reclamant, pentru considerentele expuse în încheierea pronunţată la acel termen.
Prin sentinţa civilă nr. 4443 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea precizată formulată de reclamantul S.Ş., a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capetele de cerere privind sancţionarea contravenţională a pârâţilor C.D. şi D.N., în calitate de foşti Miniştrii al M.I.R.A., şi, în consecinţă, a respins aceste capete de cerere, ca inadmisibile, l-a obligat pe pârâtul V.B. - în calitate de ministru al M.A.I. - să răspundă scrisorii reclamantului din 01 noiembrie 2008 şi l-a obligat pe reclamant la plata către pârâtul C.D. a sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere ce vizează aplicarea unor amenzi contravenţionale prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, pârâţilor N.D. şi C.D., în calitatea lor de foşti Miniştrii ai Internelor şi Reformei Administrative, Curtea a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea nr. 230/2007, în privinţa contravenţiei constând în neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcţionarii publici şi personalul angajat al autorităţilor publice locale şi centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăţilor furnizoare de servicii publice de utilităţi, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări, încât să constituie infracţiune, agenţii constatatori sunt persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi M.I.R.A., de primari şi de împuterniciţi ai acestora. Astfel fiind, este inadmisibilă cererea reclamantului prin care solicită aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 pentru pârâţii N.D. şi C.D.
Cu privire la fondul cererii, Curtea de apel a reţinut că, la data de 01 noiembrie 2008 reclamantul s-a adresat cu cererea din 2005 (fila 2 la dosarul de fond) Ministrului în funcţie al I.R.A. - C.D., solicitând lămuriri la o serie de probleme legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
Conform celor recunoscute de pârâţi, scrisoarea nu a primit un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, argumentul pârâţilor fiind acela că această scrisoare este identică petiţiilor anterioare înregistrate de reclamant, petiţii la care au fost emise adresele de răspuns din 21 iulie 2008 şi din 18 august 2008 (filele 37 şi 44 la dosarul de fond).
Analizând atât adresele de răspuns anexate, cât şi cuprinsul petiţiilor înregistrate anterior de reclamant, Curtea a reţinut că acestea nu sunt identice, problematica sesizată fiind diferită, astfel că în cauză suntem în prezenţa unui „refuz nejustificat” de soluţionare a cererii reclamantului, aşa cum este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi solicitând casarea parţială a hotărârii în ceea ce priveşte exonerarea de răspundere a pârâţilor C.D. şi D.N., cu reţinerea cauzei spre rejudecare, iar, dacă instanţa va menţine neaplicarea sancţiunii contravenţionale, obligarea pârâţilor C.D. şi D.N. la plata unei penalităţi către bugetul de stat de un leu pentru neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
Recurentul-reclamant precizează că hotărârea recurată este legală şi temeinică în ceea ce priveşte obligarea pârâtului V.B. să răspundă scrisorii din 1 noiembrie 2008.
Prin criticile de recurs, recurentul reiterează situaţia de fapt şi precizează că înscrisul din 1 noiembrie 2008, la care a solicitat să îi fie transmis un răspuns, a fost primit de minister la data de 4 noiembrie 2008 în perioada mandatului de Ministru al pârâtului C.D., cuprinsă între data numirii prin Decretul nr. 379 din 04 aprilie 2007 şi data de 13 ianuarie 2009 când a fost revocat din funcţie, iar pârâtul D.N. a îndeplinit funcţia de ministru interimar al administraţiei şi internelor în perioada 13 ianuarie 2009 şi 1 octombrie 2009, perioadă în care avea obligaţia de a răspunde petiţiei din 1 noiembrie 2009.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Recurentul-reclamant critică soluţia pronunţată de instanţa de fond numai sub aspectul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii cu privire la capetele de cerere privind sancţionarea contravenţională a pârâţilor C.D. şi D.N., în calitate de foşti miniştrii ai internelor şi reformei administrative, şi, în consecinţă, sub aspectul respingerii acestui capăt de cerere, ca inadmisibil.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acţiunea formulată şi precizată, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâţilor, persoane fizice, C.D. şi D.N., în calitate de foşti Miniştri ai Internelor şi Reformei Administrative, la plata unei amenzi contravenţionale de 5.000 lei conform art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, motivat de faptul că nu au răspuns corespondenţei din 01 noiembrie 2008.
Temeiul de drept invocat de reclamant îl reprezintă dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, conform cărora:
„Art. 56. - alin. (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
- neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcţionarii publici şi personalul angajat al autorităţilor publice locale şi centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăţilor furnizoare de servicii publice de utilităţi, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări încât să constituie infracţiune. ”
Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 56 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) şi (4) din Legea nr. 230/2007, conform cărora:
1) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
2) faptele prevăzute la lit. e) şi f), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.
3) Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) se aplică persoanelor fizice constatate vinovate, iar cea prevăzută la alin. (1) lit. f) funcţionarilor publici sau personalului angajat al autorităţilor publice, inclusiv personalului regiilor ori societăţilor furnizoare de servicii de utilităţi publice.
4) Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege, făcută la sesizarea oricărei persoane interesate, precum şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi de M.I.R.A., de primari sau de împuterniciţii acestora.”
Din simpla lectură a dispoziţiilor citate, rezultă că atât constatarea săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, cât şi aplicarea sancţiunii amenzii pentru contravenţia respectivă sunt de competenţa persoanelor împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi de M.I.R.A. de primari sau de împuterniciţii acestora.
Astfel fiind, rezultă că o asemenea cerere nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, întrucât instanţa nu are competenţa de a constata săvârşirea contravenţiei şi de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale, motiv pentru care instanţa de fond în mod temeinic şi legal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În prezenţa acestui fine de neprimire a capătului de cerere referitor la dispunerea de către instanţă a sancţiunii amenzii contravenţionale prevăzute de dispoziţiile citate faţă de pârâţii persoane fizice, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la perioada în care C.D. şi D.N. au exercitat funcţia de ministru al internelor şi reformei administrative sunt lipsite de relevanţă.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de S.Ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5009/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5029/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
