ICCJ. Decizia nr. 5009/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5009/2010
Dosar nr. 513/42/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ionescu I.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.P., şi a dispus suspendarea executării Ordinului din 30 aprilie 2010 emis de M.M.P. în privinţa reclamantului şi menţinerea efectelor produse de Ordinul din 02 noiembrie 2009 emis de ministrul mediului şi pădurilor, precum şi a contractului de management din 2009 încheiat între reclamant şi minister, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea Ordinului din 30 aprilie 2010 emis de M.M.P., ce formează obiectul Dosarului nr. 571/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, având în vedere, pe de o parte, faptul că, atât O.U.G. nr. 37/2009, cât şi O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, iar, pe de altă parte, faptul că, prin punerea în executare a actului contestat, reclamantul ar fi lipsit de drepturile salariale de care ar beneficia în virtutea funcţiei de conducere.
Împotriva sentinţei civile nr. 167 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.M.P., susţinând, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea actului administrativ ce formează obiectul cauzei.
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2010, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii recursului, pe care instanţa urmează a o admite având în vedere următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată cu recurs s-a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ: Ordinul din 30 aprilie 2010 emis de M.M.P.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, în cauză se constată că sentinţa recurată a fost comunicată recurentului la data de 29 iunie 2010 - aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare de la fila 62 a dosarului de fond - iar recursul a fost declarat la data de 20 iulie 2010 - conform rezoluţiei de primire a cererii la Curtea de apel (fila 2 la dosarul de recurs, cererea de recurs fiind înregistrată la minister la 13 iulie 2010) - în condiţiile în care ultima zi în care pârâtul putea declara recurs era data de 5 iulie 2010, calculată conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 101 C. proc. civ.
În raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 137 cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de M.M.P. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ceea ce face de prisos analiza criticilor din recurs cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M.M.P. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5003/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5016/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
