ICCJ. Decizia nr. 513/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 513/2010
Dosar nr. 6290/1/2009
Şedinţa publică de la 3 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 aprilie 2006, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a chemat în judecată Guvernul României şi Judeţul Covasna, solicitând anularea H.G. nr. 1485/2005 pentru reglementarea situaţiei juridice a unui imobil prin care s-a dispus abrogarea H.G. nr. 2443/2004 şi s-a aprobat transmiterea imobilului situat în Sfântu Gheorghe, din domeniul privat al statului şi din administrarea R.A.A.P.P.S. în domeniul public al Judeţului Covasna şi în administrarea Consiliului Judeţean Covasna.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin H.G. nr. 2443/2004 bunul a fost transmis în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Culturii şi cultelor, pentru episcopie, reclamanta efectuând demersurile necesare pentru intabulare în cartea funciară.
Reclamanta a mai arătat că prin H.G. nr. 1485/2005 s-au încălcat prevederile Legii nr. 213/1998 şi ale O.U.G. nr. 112/2000, trecerea din domeniul public al statului în cel privat dispunându-se în mod abuziv.
Prin sentinţa nr. 87 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârii de guvern.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că Guvernul României emiţând H.G. nr. 1485/2005, a încălcat drepturile stabilite în favoarea reclamantei, respectiv dreptul de administrare asupra imobilului, împrejurarea că protocolul de predare-primire a bunului către episcopie nu a fost încheiat neprezentând relevanţă, culpa aparţinând pârâtului şi nu reclamantei care a întreprins măsurile necesare pentru rezolvarea situaţiei juridice a imobilului.
Instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că prin sentinţa nr. 91/2008 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă, s-a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 2443/2004.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Guvernul României şi Judeţul Covasna, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, Guvernul României a invocat lipsa calităţii procesuale active, pe considerentul că reclamanta, nefiind titulara dreptului de administrare a imobilului, întrucât nu s-a încheiat protocolul de predare-primire, nu poate opune un drept ori un interes legitim care să fi fost vătămat prin adoptarea H.G. nr. 1485/2005.
De asemenea, pârâtul a arătat că această hotărâre a fost adoptată cu respectarea normelor de tehnică legislativă şi a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, Guvernul, ca administrator al proprietăţii private a statului, fiind în drept să dispună revocarea unei hotărâri care nu şi-a produs efectele, pe motive de oportunitate.
În recursul declarat de Judeţul Covasna, s-a invocat abrogarea tacită a H.G. nr. 2443/2004, anterior adoptării H.G. nr. 1485/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea R.A.A.P.P.S. şi respectiv de dispoziţiile H.G. nr. 265/2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile, acte prin care s-a confirmat că imobilul în litigiu se află în domeniul privat al statului şi în administrarea regiei.
Şi în cel de-al doilea recurs s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care, nefiind deţinătoarea imobilului, nu poate susţine că prin adoptarea H:G. nr. 1485/2005 i s-ar fi vătămat vreun drept.
De asemenea, pârâtul a învederat şi lipsa de interes, întrucât prin anularea actului administrativ contestat imobilul nu ar intra în patrimoniul reclamantei, ci ar reveni în administrarea R.A.P.P.S.
În fine, pârâtul a criticat sentinţa şi sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond înlăturând nejustificat susţinerile privind inexistenţa dreptului de administrare al reclamantei. Or, în raport de împrejurarea că protocolul de predare-primire având ca obiect bunul în litigiu nu a fost încheiat, dreptul de administrare acordat prin H.G. nr. 1443/2004 a fost revocat, reclamanta contribuind prin pasivitatea manifestată la neîndeplinirea obligaţiei şi, în acelaşi timp, a dreptului de a prelua imobilul.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare
Astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi cea a lipsei de interes au fost analizate de instanţa de fond şi respinse în mod corect, reclamanta justificând un interes legitim privat, astfel cum este el reglementat de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Or, prin H.G. nr. 1443/2004, imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, drept ce urma a fi exercitat prin intermediul episcopiei, protocolul de predare-primire reprezentând doar o operaţiune tehnico-materială ulterioară emiterii actului administrativ, consemnând punerea în posesie.
Aşadar, reclamanta justifică un interes legitim de a solicita anularea unui act administrativ prin care dreptul său subiectiv decurgând din prevederile H.G. nr. 1443/2004 nu mai poate fi realizat.
Referitor la susţinerea că H.G. nr. 1443/2004 ar fi fost deja abrogată tacit, anterior adoptării H.G. nr. 1485/2005, aceasta nu are suport, cele două hotărâri de guvern invocate, privind organizarea şi funcţionarea R.A.P.P.S. şi respectiv situaţia bunurilor aflate în administrarea acesteia – în anexă fiind inclus şi imobilul în litigiu -, neputând fi opuse unui act de dispoziţie prin care s-a transmis imobilul în proprietatea publică a statului şi s-a stabilit un alt administrator.
Criticile formulate asupra fondului litigiului sunt de asemenea, neîntemeiate, instanţa de fond reţinând în mod justificat că H.G. nr. 1485/2005 a fost adoptată prin ignorarea dreptului de administrare deja constituit în favoarea Ministerului Culturii şi Cultelor, prin intermediul reclamantei.
Legalitatea H.G. nr. 1443/2004, prin care s-a născut acest drept ce urma a fi exercitat efectiv de reclamantă în urma încheierii protocolului de predare-primire cu R.A.P.P.S., a fost examinată pe cale de excepţie la solicitarea Judeţului Covasna. Prin sentinţa nr. 91/2008 a Curţii de Apel Braşov, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reţinut că această hotărâre de guvern a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Împrejurarea că nu a fost încheiat actul de punere în posesia imobilului - protocolul de predare-primire - ce nu se datorează reclamantei care a întreprins demersurile necesare preluării imobilului şi intabulării în cartea funciară, nu justifică abrogarea H.G. nr. 1443/2004 prin H.G. nr. 1485/2005, acest din urmă act administrativ fiind adoptat cu încălcarea dreptului de administrare deja constituit, ce putea fi revocat doar în ipoteza când titularul nu-şi exercită obligaţiile născute din actul de transmitere.
Curtea constată astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, H.G. nr. 1485/2005 fiind adoptată în mod discreţionar, nefiind justificată nici din motive de oportunitate, cât timp autoritatea ce urma a întocmi protocolul de predare-primire, R.A.A.P.P.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a remite imobilul asupra căruia se constituise legal dreptul de administrare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii Judeţul Covasna, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 87/F din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 514/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
