ICCJ. Decizia nr. 514/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 514/2010
Dosar nr. 7923/2/2008
Ședința publică de la 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 796 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a respins cererea formulată de reclamanta SC C.E. SA Băileşti, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.I., prin care solicita suspendarea executării Ordonanţei nr. 664 din 13 noiembrie 2008 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, susţinând că este netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
Recursul este tardiv.
Conform art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării executării actului administrativ contestat este executorie de drept, ea putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată recurentei la data de 9 iunie 2009 (fila 100 - dosar fond) şi a fost atacată cu recurs la data de 25 iunie 2009 (fila 2 - dosar recurs), depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi că recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus invocate şi să respingă recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E. SA Băileşti împotriva sentinţei nr. 796 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 513/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 518/2010. Contencios → |
|---|
