ICCJ. Decizia nr. 5217/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5217/2010
Dosar nr.5393/1/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2811 din 27 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că în speţă nu a fost nesocotită prevederea art. 107 C. proc. civ., calitatea de pârâtă, determinată ca atare de reclamant prin cererea de chemare în judecată potrivit principiului disponibilităţii, aparţinând comisiei de concurs, parte ce a fost legal citată la sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
S-a mai reţinut că prima instanţă a dat o rezolvare corectă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
În soluţionarea recursului declarat, Înalta Curte a mai apreciat că nu este întemeiat motivul relativ la aplicabilitatea în speţa dedusă judecăţii a prevederilor HG nr. 611/2008, atât recurentului cât şi intimatului N.I., cadre militare, fiindu-Ie aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale actelor normative de forţă juridică inferioară emise în temeiul şi în executarea actului normativ şi nu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi ale actelor date în executarea acesteia.
S-a mai reţinut că deficienţele reclamate referitoare la organizarea concursului nu sunt de natură să afecteze legalitatea acestuia, fiind respectate prevederile art. 4 din anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008, iar susţinerea recurentului în sensul că preşedintele comisiei de concurs a lipsit la unica probă de selecţie este neîntemeiată, fiind dovedit contrariul prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În raport cu prevederile art. 41 alin. (1) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 şi dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a constatat nefondată şi critica recurentului relativă la nedesemnarea unei comisii de soluţionare a contestaţiilor.
S-a mai reţinut că intimatul N.I. a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la instanţa de fond şi în instanţa de recurs, că îndeplineşte condiţia de participare la concurs prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 69/2009.
În ce priveşte cererea de suspendare a executării Ordinului Inspectorului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009, instanţa de recurs a apreciat că aceasta a fost în mod corect respinsă de judecătorul fondului, întrucât reclamantul nu a făcut dovada prezenţei în cauză a condiţiilor cumulative cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva deciziei nr. 2811 din 27 mai 2010 a formulat contestaţie în anulare contestatorul M.V., susţinând că la data de 27 mai 2010, când s-a judecat recursul în speţă, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu intimatul-pârât Preşedintele Comisiei de concurs din cadrul M.A.I. Prin necitarea acestuia, instanţa de recurs nu s-a pronunţat şi asupra legalităţii concursului, deoarece actele şi operaţiunile administrative ale concursului au fost administrate de Preşedintele Comisiei de concurs.
În drept contestatorul a invocat prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de recurs, precum şi motivul de contestaţie în anulare invocat, Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare în judecată a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".
Situaţia de fapt invocată de contestator, respectiv lipsa citării unei persoane care nu a fost parte în dosar şi a cărei participare în proces nu a fost admisă de Curtea de Apel Piteşti (instanţa de fond) şi nici de instanţa de recurs, nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, persoana a cărei necitare s-a invocat nu îndeplineşte condiţia de a fi parte în dosar, iar acest aspect putea fi invocat pe calea recursului, ceea ce conduce la concluzia că niciuna din condiţiile textului de lege menţionat nu este îndeplinită.
Pentru considerentele menţionate, contestaţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.V. împotriva deciziei nr. 2811 din 27 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5222/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5204/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
