ICCJ. Decizia nr. 5202/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5202/2010
Dosar nr.429/43/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea introductivă, reclamanta O.S.L. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 5115 din 7 septembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 30 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost admisă acţiunea reclamantei O.S.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, în sensul că a fost anulată hotărârea atacată şi a fost obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să fie recunoscută reclamantei calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 august 1944-01 noiembrie 1944, cu acordarea drepturilor începând cu data de 30 iulie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 30 iulie 2009 petenta a formulat cerere la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, prin care a solicitat recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată şi completată.
Prin hotărârea nr. 5115 din 07 septembrie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Mureş cererea petentei a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada cu acte eliberate de organele în drept că s-ar încadra în prevederile Legii nr. 189/2000.
Instanţa de fond a reţinut că rezultă din probele administrate în dosar, respectiv declaraţia martorului audiat de instanţă, precum şi din hotărârile date de comisia specială de la nivelul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, că mai mulţi consăteni de etnie română au fost nevoiţi să se refugieze, rezultând că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din motive etnice din localitatea B.A., aflat sub ocupaţie horthystă, în localitatea P., jud. Harghita, în perioada 30 august 1944 până la 1 noiembrie 1944.
Instanţa a concluzionat că în cazul de faţă toate probele administrate conduc la conturarea stării de fapt reale, şi anume că familia reclamantei, împreună cu aceasta, alături de mai mulţi consăteni aflaţi în aceeaşi situaţie, au fost nevoiţi să se refugieze din motive etnice la presiunile armatei horthyste.
3. Recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice suferite, întrucât nu a prezentat acte oficiale sau orice alte documente din care să rezulte că intimata-reclamantă a fost refugiată din motive etnice.
S-a precizat că atât localitatea de domiciliu a reclamantei, cât şi localitatea în care reclamanta împreună cu familia sa au fost refugiate, se aflau în teritoriul cedat, fiind sub ocupaţie horthystă, nefiind justificată cererea de acordare a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înalta Curte a constatat că interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice (...). Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
Înalta Curte reţine, din materialul probator existent la dosar, faptul că reclamanta se află în ipoteza textului de lege arătat şi, pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanţei de fond urmează a fi menţinută.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei nr. 30 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Tg.-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5201/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
