ICCJ. Decizia nr. 5235/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5235/2010
Dosar nr. 16450/3/2009
Şedinţa publică de Ia 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC „L.C.S." SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I. a Municipiului Bucureşti, anularea actului administrativ nr. 2607361 din 11 decembrie 2008 prin care au fost soluţionate nefavorabil cererile din 20 noiembrie 2008 cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea autorizaţiilor de muncă pentru lucrători permanenţi pentru cetăţenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. şi C.S.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că respingerea solicitării sale de către pârât nu este justificată, la dosar fiind depuse documente care atestă îndeplinirea condiţiilor legale pentru eliberarea autorizaţiilor de muncă solicitate.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, arătând că autorizaţia de muncă este eliberată de O.R.I., autoritate publică centrală.
Prin sentinţa civilă nr. 2281 din 17 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3962 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC „L.C.S." SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I. a Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta la emiterea autorizaţiei de muncă pentru lucrători permanenţi, pentru cetăţenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. şi C.S.
A respins capătul 1 al acţiunii, ca neîntemeiat.
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Instanţa de fond a reţinut că pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluţionarea nefavorabilă a cererii de acordare a autorizaţiilor de muncă nu are la bază împrejurări obiective care să justifice o astfel de măsură.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate reţine în speţă neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din OUG nr. 56/2007.
4. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3962 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs O.R.I. a Municipiului Bucureşti.
În motivele de recurs s-a susţinut că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 16 din OUG nr. 56/2007, în sensul că cererea de reanalizare a dosarului a fost depusă de o persoană fără calitate, situaţie în care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a arătat că activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă nu este specifică reclamantei-intimate, că aceasta nu desfăşoară efectiv activitatea respectivă.
S-a mai precizat că reclamanta nu are activităţi de birou, care sunt specifice meseriei de operator maşină calculat sau operator maşină contabilizat, astfel încât nu se justifică eliberarea autorizaţiei de muncă.
Examinând acţiunea, probele cauzei, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Intimata-reclamantă a solicitat emiterea unor autorizaţii de muncă ca lucrători permanenţi pentru 4 cetăţeni chinezi.
Recurentul -pârât a refuzat eliberarea autorizaţiei cu motivarea că societatea nu desfăşoară efectiv activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiilor de muncă.
Legislaţia aplicabilă
OUG nr. 56/2007 art. 3 alin. (1) Străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României;
b) îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare;
c) fac dovada faptului că sunt apţi din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României;
d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;
e) angajatorii au achitate la zi obligaţiile către bugetul de stat;
f) angajatorul să desfăşoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă.
Analiza textului art. 3 alin. (1) din OUG nr. 56/2007, care reglementează încadrarea în muncă pe teritoriul României a cetăţenilor străini relevă că pentru a fi eliberate autorizaţii de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.
Astfel, este necesar ca persoanele pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă să îndeplinească criteriile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitatea respectivă, potrivit legislaţiei în vigoare.
De asemenea, angajatorul trebuie să desfăşoare efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă.
În cauză, din procesul-verbal întocmit la 24 septembrie 2008 rezultă că societatea reclamantă desfăşoară activitatea de comerţ într-un stand comercial.
Angajatorul a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă pentru meseria de „controlor final ".
Obiectul principal al activităţii societăţii este comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei.
Atribuţiile din fişa postului întocmită pentru profesia de controlor final nu corespunde Clasificării Ocupaţiilor din România, ea relevând existenţa unor condiţii speciale, cum ar fi desfăşurarea activităţii comerciale în cadrul unor magazine de tip supermarket, hypermarket, cash&carry. Or, în speţă, reclamanta deţine un stand comercial cu doi angajaţi existenţi la momentul solicitării autorizaţiei de muncă, atribuţiile menţionate în fişa postului de controlor final fiind cele specifice profesiei de lucrător comercial.
Activitatea comercială realizată într-un stand comercial în mod evident nu are nici o legătură cu specificul meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiei, aşa încât soluţia adoptată de recurent respectă cerinţele legii.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborate cu prevederile art. 44 alin. (2), lit. b) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cetăţenii chinezi pentru care se solicită autorizaţia de muncă nu îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională pentru încadrarea în muncă pe postul de "controlor final", întrucât, pentru ocuparea unei funcţii din grupa 5 C.O.R. este necesară absolvirea învăţământului obligatoriu, respective 10 clase, conform art. 6 din Legea nr. 84/1995 a învăţământului.
În aceste condiţii, este evident că nu se justifică eliberarea autorizaţiilor de muncă.
În consecinţă, motivele de recurs sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.R.I. împotriva sentinţei nr. 3962 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei SC "L.C.S." SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5222/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
