ICCJ. Decizia nr. 5247/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5247/2010
Dosar nr. 91/35/2010
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârile primei instanţe.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 septembrie 2010 reclamanta B.D. şi alţii au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând să se dispună anularea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prev. la art. 1 lit. c)-h) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.Of., Partea I nr. 528 din 29 iulie 2010.
Totodată reclamanţii au solicitat şi suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului. Cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, intervenientul M.M.F.P.S. Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin completarea de acţiune depusă la data de 25 octombrie 2010, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune materiale de 120.836 lei şi a unor daune morale în cuantum de 225.000 Euro (7.500 Euro/persoană).
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat cu privire la cererea de suspendare prin sentinţa nr. 284/ca din 25 octombrie 2010 prin care a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor invocate de Guvernul României şi a admis cererea formulată de reclamanţii B.D. şi alţii dispunând suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.
In speţă, cu privire la cazul bine justificat, Curtea de Apel Oradea a constatat că reclamanţii au solicitat anularea HG nr. 737/2010 invocând încălcarea prev. art. 15 din Constituţia României şi a prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
A considerat Curtea că toate aceste critici sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind astfel îndeplinită cerinţa existenţei unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la paguba iminentă, instanţa a apreciat că executarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamanţi este de natură a le provoca acestora pagube importante de ordin material prin reducerea pensiilor cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamanţi unicul mijloc de subzistenţă.
Prin sentinţa nr. 318/CA din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, invocate de pârâtul Guvernul României.
A respins acţiunea reclamanţilor privind anularea HG nr. 737/2010 ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de pârâtul Guvernul României, instanţa a respins-o ca neîntemeiată cu motivarea că potrivit prev. art. 11 alin. (4) din legea menţionată mai sus, actele administrative cu caracter normativ (în speţă HG 737/2010) pot fi atacate oricând.
Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, invocate de pârât, instanţa a apreciat că există o identitate între persoanele reclamanţilor şi cei care ar fi titularii dreptului afirmat precum şi un folos practic urmărit de reclamanţi prin promovarea prezentei acţiuni în contencios administrativ ce derivă din împrejurarea că prin HG nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii 119/2010 prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a reclamanţilor, stabilite prin deciziile de pensionare.
Pe fondul cauzei prima instanţă a reţinut că prin HG nr. 737 din 21 iulie 2010 s-a stabilit metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi că această hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României republicată şi a art. 3 alin. (3) din Legea 119/2010.
S-a reţinut că hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de M.M.F.P.S., organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în domeniul administraţiei publice locale. De asemenea, proiectul a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul nr. 921 din 19 iulie 2010 iar la elaborarea actului au fost respectate prevederile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative.
Totodată prima instanţă a constatat că pronunţându-se asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii 119/2010, Curtea Constituţională prin Decizia 873/2010, a stabilit că sunt constituţionale dispoziţiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 din lege, cu excepţia pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare.
Astfel, în executarea dispoziţiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii 119/2010 metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.
2. Recursurile declarate în cauză.
Împotriva sentinţei nr. 284/CA din 25 octombrie 2010 au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Intervenientul a criticat sentinţa atât sub aspectul respingerii cererii de intervenţiei cât şi sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.
Guvernul României a susţinut că prima instanţă a soluţionat greşit atât excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantelor.
A arătat că soluţia a fost dată cu aplicarea greşită a legii având în vedere că reclamanţii nu au prezentat date referitoare la îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei nr. 318/CA din 29 noiembrie 2010 pronunţată în soluţionarea cererii de anulare a HG nr. 737/2010 au declarat recurs reclamanţii, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de anulare a HG nr. 737/2010, rezumându-se la a-şi motiva hotărârea prin trimiterea la teoria şi tehnica legislativă.
Au arătat recurenţii că au solicitat anularea articolelor la care face instanţa referire din cadrul HG nr. 737/2010, pe motivul nelegalităţii lor, acestea venind în contradicţie atât cu normele legale interne cât şi cu normele comunitare.
Il. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul reclamanţilor este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 2, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
În temeiul acestor prevederi legale, precum şi al dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Aşa cum o arată şi titlul actului administrativ normativ contestat, prin conţinutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuţie.
Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 nu conţine, aşadar, principii sau norme de drept substanţial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 şi nr. 119/2010, dispoziţiile acestui din urmă act normativ constituind şi temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.
Aceasta rezultă din însuşi conţinutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul şi sfera de reglementare a actului emis în temeiul şi aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operaţiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000; HG nr. 737/2010 îndeplineşte, deci, o simplă funcţie metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalităţii actului administrativ contestat.
Rolul HG nr. 737/2010, precum şi sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispoziţiilor actului legislativ cu forţă juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat şi ale cărei dispoziţii nu le încalcă.
Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, instanţa constituţională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor şi principiilor constituţionale şi comunitare invocate în speţa de faţă, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele acte internaţionale: Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate; Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.
Faţă de cele prezentate se va reţine că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamanta îşi manifestă nemulţumirea, în realitate, faţă de dispoziţiile de ordin substanţial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu faţă de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conţinute de acest din urmă act.
Aşa fiind, constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Guvernul României şi al intervenientului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentinţa nr. 284/CA din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrative şi fiscal, a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 pe motiv că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind existenţa cazului bine justificat şi a prevenirii pagubei iminente.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului. Or, în cauză, având în vedere că prin sentinţa nr. 318/CA/2010 pronunţată de aceiaşi instanţă în acelaşi dosar instanţa de fond a constatat legalitatea HG nr. 737/2010, este evident că nu mai subzistă nici un motiv pentru menţinerea măsurii suspendării executării actului administrativ atacat.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi să modifice sentinţa nr. 284/Ca/2010, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării HG nr. 737/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.D., ş.a., împotriva Sentinţei nr. 318/CA/2010-PI din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 284/CA din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5271/2010. Contencios → |
|---|
