ICCJ. Decizia nr. 529/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 529/2010
Dosar nr. 2033/2/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 martie 2009, reclamanta SC R.M. SA Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi exonerarea de plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la suma minimă de 2500 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat prin Decizia contestată a fost nelegal sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a aprecierii eronate de către pârât că atitudinea moderatoarei emisiunii „Realitatea te priveşte" din data de 11 februarie 2009 a permis invitatului emisiunii să folosească un limbaj injurios şi să formuleze acuzaţii grave, de natură penală şi morală, nedovedite, la adresa unor persoane.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2033 din 24 iunie 2009, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei întocmite de pârât pentru sancţionarea contravenţională a societăţii reclamante.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind dovedită încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prin atitudinea neconvingătoare a moderatoarei emisiunii faţă de afirmaţiile acuzatoare ale invitatului emisiunii.
Pe baza raportului de monitorizare a emisiunii, s-a reţinut că moderatoarea emisiunii nu a avut o atitudine fermă din care să rezulte că dezaprobă afirmaţiile interlocutorului, care au pus în pericol drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi mai mult, a insistat cu întrebări din care nu puteau decurge decât alte acuzaţii aduse de invitatul emisiunii.
Cu privire la solicitarea formulată în subsidiar de reclamantă, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 5000 lei la 2500 lei s-a reţinut că, pârâtul a procedat la individualizarea sancţiunii, având în vedere că postul de televiziune nu este la prima abatere, iar gravitatea faptei săvârşite rezultă din importanţa materiei protecţiei demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate şi pe fond, admiterea acţiunii şi anularea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost menţinută Decizia de sancţionare a sa pentru lipsa de stăruinţă a moderatoarei în a solicita probe invitatului emisiunii pentru acuzaţiile grave aduse altor persoane şi pentru lipsa unei intervenţii ferme atunci când prin afirmaţiile respective au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale.
În opinia recurentei, modalitatea de exprimare a unei solicitări de către o persoană nu poate da naştere unei contravenţii, întrucât o asemenea manifestare, apreciată subiectiv drept convingătoare ori neconvingătoare, nu este susceptibilă de vinovăţie, ca element constitutiv al unei contravenţii.
Recurenta a criticat interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, arătând că legislaţia din domeniul audiovizualului nu prevede obligaţia moderatorului de a tăia microfonul invitatului, astfel că solicitarea acestuia de a fi dovedite acuzaţiile aduse de invitatul emisiunii a reprezentat o conduită legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 129 din 17 februarie 2009 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat încălcarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, adoptat de consiliul intimat prin Decizia nr. 187/2006.
Conform acestei reglementări, realizatorii emisiunilor au obligaţia să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin, iar stăruinţa moderatorului trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul să-şi formeze o opinie corectă.
Încălcarea acestei prevederi din Decizia de reglementare în domeniul audiovizualului constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (2) din Codul audiovizualului şi art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, descrierea şi calificarea faptei contravenţionale au fost prevăzute de actele normative care reglementează domeniul audiovizualului şi nu au fost rezultatul aprecierii subiective a autorităţii intimate, în calitate de agent constatator al contravenţiei săvârşite de către recurentă, cum neîntemeiat a susţinut aceasta.
Din acest motiv, se dovedeşte a fi nefondată critica din recurs cu privire la interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului.
Recurenta a criticat neîntemeiat şi considerentele din hotărârea atacată privind posibilitatea moderatorului de a tăia microfonul invitatului atunci când acesta încalcă grav normele legale specifice audiovizualului, deoarece instanţa de fond nu a avut în vedere o reglementare expresă, ci una din formele prin care un moderator îşi poate manifesta intervenţia fermă şi promptă în stoparea unui limbaj sau a unei atitudini necorespunzătoare spaţiului public pe care televiziunea îl reprezintă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.M. SA împotriva sentinţei nr. 2033 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 530/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
