ICCJ. Decizia nr. 5497/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5497/2010
Dosar nr.10663/2/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea sa de rezolvare a dosarului său de revoluţionar nr. 17.714 din 11 august 1996 şi să se dispună obligarea pârâtei să emită certificatul de revoluţionar preschimbat, potrivit Legii nr. 341/2004 coroborată cu Legea nr. 42/1990.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 4262 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR, în sensul că a fost obligat pârâtul să procedeze la analizarea dosarului reclamantului, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 121-127 din HG nr. 1412/2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Asociaţia 22 Decembrie Călăraşi a transmis pârâtului dosarul reclamantului încă din luna mai 2005, în vederea eliberării certificatului în baza Legii nr. 341/2004, reclamantul completând dosarul cu actele solicitate de către pârâtă, prin adresa din data de 15 aprilie 2005.
Reclamantul s-a adresat în baza Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12 noiembrie 2004, prin care solicita eliberarea noului tip de Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, însă nu a primit nici un răspuns scris în acest sens, de la Comisia S.S.P.R. Bucureşti.
La data de 26 octombrie 2009, a depus prin poştă cu confirmare de primire o altă cerere, cu numărul 10.702 din 26 octombrie 2009, în care a revenit asupra cererii sale din data de 12 noiembrie 2004, privind eliberarea noului tip de certificat de revoluţionar, iar prin adresa nr. 18710702 din 29 octombrie 2009 emisă de pârât i s-a comunicat că până la acea dată dosarul reclamantului nu a fost soluţionat de către Comisia S.S.P.R. 1989, termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 fiind prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv, dosarele nesoluţionate fiind analizate în plen de Comisie în ordinea cronologică a înregistrării lor.
Instanţa de fond a constatat că această susţinere a pârâtului nu poate fi reţinută, pe de o parte, pentru că acesta are obligaţia analizei dosarelor în vederea preschimbării până la data de 01 ianuarie 2010, ceea ce presupune că această analiză trebuie să se deruleze pe toată această perioadă.
Or, în condiţiile în care pârâtul la acest moment are obligaţia analizei dosarelor în vederea preschimbării, reclamantul are dreptul să solicite pârâtului ca să procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă prorogare a termenului de preschimbare, în situaţia în care la data de 01 ianuarie 2010 vor fi un număr mare de certificate nepreschimbate.
Din acest punct de vedere, faptul că legiuitorul a procedat succesiv la prorogarea termenului de preschimbare a certificatelor nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte obligaţia pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de lege, autorităţile publice având obligaţia derulării procedurilor administrative cu celeritate şi într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, pârâtul nu a putut indica faptul că reclamantul nu ar avea dosarul complet şi nu a făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative a încunoştinţat reclamantul cu privire la necesitatea completării dosarului cu noi înscrisuri.
Reclamantul a depus toate înscrisurile prin care a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obţinerii Certificatului, astfel încât, există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii formulate de reclamant pentru obţinerea certificatelor de revoluţionar, într-un termen rezonabil.
Instanţa de fond a reţinut că în sistemul Legii nr. 341/2004 există reglementată posibilitatea preschimbării certificatelor de revoluţionar eliberate potrivit Legii nr. 42/1990, însă, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
Textul se referă la o nouă analiză a dosarelor, iar prevederile art. 121-127 din HG nr. 1412 din 2 septembrie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc documentele ce trebuie să le conţină dosarele de preschimbare, obligă titularul să aducă probe prin care să dovedească, pentru fiecare tip de Certificat, specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct; declaraţii din partea a 3 martori, recunoscuţi ca revoluţionari, din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei şi faptele deosebite ale celui pentru care sunt date; alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei; alte probe, inclusiv documente utile în susţinerea cererii.
Aşadar, operaţiunea de preschimbare, efectuată de către Comisia din cadrul S.S.P.R., presupune o nouă analiză a situaţiei de fapt, or, în condiţiile în care reclamantul nu a beneficiat de o asemenea analiză, deşi a solicitat atât Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât şi Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, acesta are dreptul să dovedească faptele în care a fost implicat în victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi să-şi primească drepturile cuvenite.
Instanţa a apreciat că nu se poate substitui pârâtului şi Comisiilor de avizare, care pot ajunge şi la concluzia că certificatul nu poate fi emis, iar solicitantul poate uza de procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât a concluzionat că nu poate obliga pârâta, aşa cum s-a solicitat, să emită un act administrativ prin care să i se recunoască calitatea de revoluţionar, ci va admite în parte acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza dosarului reclamantului, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 121-127 din HG nr. 1412 din 2 septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.
2. Recursul declarat de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Prin motivele de recurs formulate de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost criticată sentinţa atacată ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a invocat excepţia de tardivitate a cererii introductive, arătând că numai Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989 ar fi putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluţionar, însă aceste comisii şi-au încetat activitatea la 13 mai 1997.
Recurentul a arătat că reclamantul a depus un dosar cuprinzând cererea de acordare a titlului de luptător în revoluţie la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, însă a precizat că reclamantul nu a depus nici un înscris doveditor al faptului că dosarul a fost analizat de comisie şi s-a propus Preşedintelui României acordarea titlului solicitat.
Recurentul a invocat lipsa plângerii prealabile, arătând că petentul nu a urmat procedura instituită de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, care are valoarea unei norme speciale ce derogă de la norma de drept generală.
A arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare, întrucât a confundat excepţia lipsei procedurii prealabile cu cea a inadmisibilităţii acţiunii, realizând o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.S.P.R., susţinând că în conformitate cu dispoziţiile legale a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, iar de la data încetării activităţii Comisiei pentru Cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989 nu mai există nici un organism abilitat să analizeze cererile şi dosarele de acordare a certificatelor de revoluţionar şi să propună Preşedintelui României acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
S-a susţinut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că se află în posesia adeverinţei care să ateste analiza cererii sale de către comisie, pronunţarea pe cererea sa şi propunerea de acordare a titlului solicitat.
Recurentul a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că deşi reclamantul a fost informat la data de 29 octombrie 2009 că cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluţionar nu va fi soluţionată, acesta a introdus acţiunea la data de 19 octombrie 2010, cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a apreciat că S.S.P.R. a fost abilitat pe durată limitată, prin OUG nr. 184/1999, de a face propuneri Preşedintelui României pentru eliberarea titlurilor şi brevetelor de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
A arătat că reclamantul nu deţine documente şi nu s-a făcut dovada faptelor deosebite înfăptuite în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi acesta a fost de fapt motivul pentru care Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 nu i-a acordat titlul solicitat.
Recurentul a arătat că acţiunea reclamantului este lipsită de temei legal, iar instanţa de fond printr-o interpretare eronată a legii a încălcat prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât prin hotărârea pronunţată s-au încălcat atribuţiile instituţiilor arătate mai sus.
Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi voinţa de preschimbare a certificatului de revoluţionar, care încă nu i-a fost eliberat deşi s-a adresat în termen instituţiilor în cauză, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 42/1990, însă cererea sa a rămas fără soluţionare efectivă, împrejurare care este de natură a-1 afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva Franţei şi cauza Hartman împotriva Republicii Cehe).
Instanţa de control judiciar reţine că intimatul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea, respectiv de a răspunde pretenţiilor sale, situaţie necontestată de altfel de pârât şi subliniată chiar prin motivele de recurs.
Dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, prevăd că certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Ulterior, termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, a fost prorogat prin acte normative succesive.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost modificate, coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor are obligaţia de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare, această operaţiune, urmând a fi realizată până la data de 30 iunie 2009.
Ori, văzând aceste dispoziţii legale, Înalta Curte va respinge excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a S.S.P.R. în cauză, întrucât legiuitorul a stabilit expres în competenţa acestei instituţii soluţionarea cererilor ce privesc preschimbarea ori respingerea cererilor de preschimbare formulate.
In ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 stabilesc următoarele: „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
Înalta Curte, văzând deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009, nr. 473/2006 şi nr. 176/2009 pronunţate de Curtea Constituţională, a reţinut că această comisie parlamentară pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa este una de control parlamentar al unei activităţi administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, situaţie în care procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanţei de judecată.
Având în vedere considerentele arătate, excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 9 alin. (5) din actul normativ indicat va fi respinsă de Înalta Curte ca nefondată.
Excepţiile privind tardivitatea cererii introductive, referitoare la faptul că aceste Comisii prevăzute de lege cu soluţionarea cererii reclamantului şi-au încetat activitatea la 13 mai 1997, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la termenul de introducere a acţiunii introductive vor fi respinse ca neîntemeiate de Înalta Curte pentru următoarele considerente:
Astfel, excepţia referitoare la tardivitatea acţiunii, motivată de faptul că la data formulării acţiunii introductive Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989 şi-au încetat activitatea nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, întrucât prin Legea 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 a atribuit S.S.P.R. competenţa de soluţionare a cererilor formulate şi nu poate fi acceptată ideea formulată de instituţia recurentă în sensul că cererea reclamantului va rămâne nesoluţionată, întrucât nu mai există instituţia care să o rezolve.
Cu privire la prescripţia acţiunii introductive, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd faptul că, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, motiv pentru care a constatat că acţiunea a fost depusă în termen legal, întrucât a fost înregistrată înăuntrul termenului de prescripţie.
Cu privire la fondul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte va menţine hotărârea instanţei de fond ca legală şi temeinică, neprimind Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Normele aprobate prin HG nr. 1412/2004 care prevăd că pot solicita eliberarea unui nou tip de certificat şi persoanele care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate, aceasta fiind situaţia de fapt existentă în dosarul de faţă.
Înalta Curte a constatat că a fost corect reţinută starea de fapt a cauzei, constatând că reclamantul s-a adresat în baza Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12 noiembrie 2004, pentru eliberarea noului tip de Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, arătând că nu a primit nici un răspuns scris în acest sens, de la Comisia S.S.P.R. Bucureşti, iar ulterior s-a adresat recurentei-pârâte, invocând refuzul nejustificat în soluţionarea cererii sale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantului pozitiv/negativ înseamnă depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei nr. 4262 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5486/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5841/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
