ICCJ. Decizia nr. 5588/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5588/20 11
Dosar nr. 36/2/2010
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru cetăţenie solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei prin Direcţia Cetăţenie de a-i soluţiona cererea sa de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei prin Direcţia Cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i acorde daune cominatorii în valoare de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi până la vizarea dosarului, precum şi la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua şi la daune morale de 1.000 RON.
Având în vedere că dosarul reclamantului se află „în lucru” de peste 9 luni de zile, precum şi prev. art. 141 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată conform căruia „Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii”, reclamantul solicită să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei prin Direcţia Cetăţenie de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei prin Direcţia Cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei.
La data de 20 mai 2010 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere intrarea în vigoare a O.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
La data de 02 iunie 2010, reclamantul şi-a precizat acţiunea prin care a solicitat introducerea în cauză a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, obligarea pârâtei să-i comunice Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”, respectiv 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtei să plătească suma de 100 RON/zi întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii precizării de acţiune şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române la sediul ales.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4795 din 29 noiembrie 2010 a dispus următoarele:
- Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de Ministerul Justiţiei.
- Respinge acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, faţă de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 1 şi 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie şi care stipulează că această autoritate are personalitate juridică în cererile privind acordarea sau redobândirea cetăţeniei române.
Pe fondul cauzei Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte cele 2 capete de cerere ale acţiunii referitoare la analizarea şi avizarea cererii reclamantului în maxim 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi obligarea la daune cominatorii se reţine că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei se află în curs de soluţionare, fiind aplicabile disp. art. 16 alin. (2) lit. a) şi c) din lege, preşedintele Comisiei pentru cetăţenie dispunând prin rezoluţie solicitarea de relaţii autorităţilor cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind redobândirea cetăţeniei române prev. de art. 8 alin. (1) lit. b) şi e).
Cum procedura prevăzută de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 republicată este în curs, urmând ca dosarul privind pe reclamant să fie verificat la un termen stabilit de preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, instanţa a reţinut că acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul P.I., susţinând în esenţă, următoarele critici:
1. Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă lipsită de temei legal şi cu aplicarea greşită a legii. Astfel, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Libertăţiilor Cetăţeneşti, în mod greşit instanţa a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă întrucât timp de 1 an cererea recurentului s-a aflat în lucru la Direcţia cetăţeniei ce se afla în subordinea Ministerului Justiţiei şi Libertăţiilor Cetăţeneşti.
2. Instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că nu au fost finalizate verificările pe care Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie le efectuează cu privire la orice dosar la alte autorităţi, în dosarul cauzei nefiind nici un înscris care să probeze această afirmaţie.
3. Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, întrucât răspunsul primit la data de 2 iunie 2010 prin care a fost informat că dosarul a fost analizat la 27 ianuarie 2010, respectiv şi că s-a acordat un nou termen de analizare, pe motivul că nu ar fi sosit relaţiile de la autorităţi, echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
4. În ce priveşte capătul de cerere privind emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române recurentul a susţinut că acest ordin trebuie să fie emis şi comunicat în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de maxim 5 luni în care trebuie analizată orice solicitare de redobândire a cetăţeniei române.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, în mod corect instanţa de fond a constatat temeinicia acesteia, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, această nou înfiinţată autoritate are personalitate juridică în materie de acordare sau redobândire a cetăţeniei române.
Pe de altă parte, prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 11 octombrie 2010 reclamantul a renunţat la judecata în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, astfel încât critica referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în mod corect, că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, pe considerentul că nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ prin refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona o cerere înseamnă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, însă, nu suntem în ipoteza unui refuz nejustificat, astfel cum acesta este definit de lege, deoarece prin adresa din 2 iunie 2010, petentul a fost înştiinţat despre faptul că cererea sa a fost înaintată Comisiei pentru cetăţenie şi s-a stabilit termenul la care urma să se verifice îndeplinirea condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) din acest act normativ.
Faptul că la termenul din 27 ianuarie 2010, termen acordat pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, aceste verificări nu au fost finalizate, nu este imputabil autorităţii pârâte atâta vreme cât instituţiile abilitate nu au comunicat relaţiile cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi e).
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 4795 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4882/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5594/2010. Contencios → |
|---|
