ICCJ. Decizia nr. 5643/2010. Contencios

Decizii ICCJ 2010 (Contencios administrativ)

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunile precizate și modificate înregistrate pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a abținerii magistratului căruia îi fusese repartizat aleatoriu dosarul, conexate la Dosar, prin încheierea din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de apel, reclamanții A.G. ș.a. (în total 1.119 persoane) au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii A.V.A.S.) și SC P. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea prin care să le fie vândute reclamanților, actuali și foști salariați ai SC P. SA, direct, acțiuni ale SC P. SA, în limita a 8% din capitalul social, la același preț cu care acțiunile au fost vândute către O.M.V., de 0,0525 euro/acțiune, conform hotărârii Adunării Generale Extraordinare a SC P. SA din 14 septembrie 2004, publicată în M. Of., Partea a IV-a, din 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 RON/acțiune, oferirea de către pârâtul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii O.P.S.P.I.), spre vânzare directă, a pachetului de acțiuni, stabilirea de către pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și O.P.S.P.I. a procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea directă de acțiuni și obligarea pârâtei SC P. SA să opereze mențiunile necesare la Oficiul Registrului Comerțului și la Registrul Acționarilor urmare a transferului de acțiuni.

Reclamanții au arătat că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că autoritățile publice chemate în judecată aveau obligația legală ca, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 55/2003, să emită actul administrativ în baza căruia să opereze transferul acțiunilor. Totodată, reclamanții, în calitate de actuali și foști salariați ai SC P. SA, au arătat că au dobândit aptitudinea de a deține acțiuni la societatea comercială, până la limita a 8% din capitalul social, prin acte normative ulterioare urmând a fi stabilită numai modalitatea concretă de distribuire a acestor acțiuni, iar Guvernul trebuie să emită o hotărâre prin care să le fie vândute acțiunile, conform art. 5 din O.G. nr. 55/2003.

2. Apărările părților

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii susținând că doar Guvernul are competența legală de a stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza acest lucru și că a fost elaborat un proiect de ordonanță de urgență ce urmează să fie avizat.

Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S., în calitate de instituție care a preluat atribuțiile O.P.S.P.I., a arătat că a inițiat un proiect de ordonanță de urgență pentru aplicarea O.G. nr. 55/2003, care nu a fost încă avizat.

Pârâtul O.P.S.P.I., a formulat întâmpinare prin care a susținut că acțiunea este prematură, pentru că trebuie mai întâi adoptată hotărârea de Guvern care să concretizeze drepturile salariaților SC P. SA, Guvernul fiind singurul în măsură să procedeze în sensul celor solicitate de reclamanți, iar A.V.A.S., ca succesor al O.P.S.P.I., a elaborat un proiect, aflat în faza de avizare.

Pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și faptul că solicitarea reclamanților este prematură, deoarece dreptul salariaților de a achiziționa acțiuni ale SC P. SA poate fi exercitat doar ulterior emiterii hotărârii de Guvern.

3. Cererea de intervenție formulată în cauză

Numiții D.G., A.F., F.E.F., I.M., M.D., R.M., S.V., A.M., A.S.I., A.I., C.A., D.I., D.C., G.V. G.V.A., D.C.O., I.C., L.I., M.N., M.V., M.F., P.A., P.N., P.M., T.I., T.M.A., V.I., S.T., V.M.L., D.I.V., O.M.C., G.F.D., P.I., Z.F., N.F., N.I., I.C.D., I.D.S., I.F., V.I.A., P.F., M.I., P.D., I.D., I.A., V.G.B., B.C., I.F.A., I.D., N.C., J.L., I.B.N., R.C., S.F., E.I.S., I.N., B.V.I., G.M., P.N.L., C.I., B.E., C.M., P.R., S.I., V.F., F.S., T.P.A., P.M.L., I.A.M., I.M.A., G.I.A., T.D., B.A., D.I.C., G.T., S.N., S.M., D.B.I., I.C.A., P.A.A., B.M., A.P., D.V., N.A., D.G.B., D.F.M., D.M.B., P.G., C.G., T.P., T.I.A., P.M.A., M.D.A., T.I.B., T.D.M., M.I.A., M.G., M.T.A.F., T.C.N., D.I.D., G.N., G.I.B., P.I., S.G., S.S., B.O., I.I.L., C.N.M., C.T., P.D.A., C.N., C.E., M.M., C.M.A., S.F.G., B.C.A., D.A.A., P.V.H., D.V.A., R.G., G.I., R.S., B.I., P.E., S.F.A., O.c., F.G., F.G.A., M.G.G., M.M.A., T.E., D.I.E., G.C.M.B., S.F.D., C.F., C.F.L., V.L.S., V.N.M.I., A.I., R.I.G., R.E., I.D.A., V.I.B., M.I.L., O.G., S.V.A., D.M.L., P.C., C.M.C., B.C.M., M.G.A., R.I.A., C.G.A., V.C., M.I.B., C.P., L.G., C.M.D., C.R., S.D.D., S.N.A., P.G.A., S.M.A., O.D., R.B.L., R.E.E., A.I.A., A.G.B., M.T., C.M.F., R.M.B., T.F., M.G.F., M.C.G., M.L.A., M.L.B., P.V.I., P.O., S.C.C., A.N.A., P.G.B., M.A.A., M.F.A., C.G.B., A.I.C., C.M.H., A.T., M.V.A., T.E.G., T.C., R.V.V., A.I.B., R.I., S.S.C., P.M.G., P.P.C., C.I.A., S.L., B.V.N., C.N.B., C.D.A., P.I.I., P.I.A., P.F.A., N.D., B.E.A., S.E., G.I.C., T.G.A., G.D., A.D., A.G.A., R.M.A., M.A.B., O.M.I., O.I., A.G.C., B.I.B., G.G.A., C.C., B.T., P.E.A., M.M.E., P.I.B., P.I.C., A.S., A.C., D.M.C., C.I.C., T.A.E., F.G.B., G.M.B., M.V.B., G.C.D., R.A., B.I.A., V.G., S.C.V., G.C., R.I.C., M.P., C.L.S., D.G.C., M.L., F.V., B.V.A., N.G.L., L.M., L.I.A., L.D.A., S.V.B., P.C.B., D.I.A., F.M.A., G.E., E.F., S.I.M., V.G.C., G.N.B., V.I.D., P.G.C., P.I.D., B.V., M.I.S., B.A.A., M.I.E., M.V.I., G.M.A., V.O., B.C.B., S.T.A., C.I.D., S.P.A., S.P., S.G.A., B.I.C., O.F.D., T.M.B., D.T., F.C., B.G.B., R.L.D., C.F.A., P.M.B., S.G.B., S.T.E., P.M.T., N.D.A., G.M.L., I.I., B.A.B., T.A.B., S.A., G.C.A., G.G., P.F.B., N.C.A., G.D.D., D.E., O.I.C., P.S.G., I.F.C., D.S., G.S., D.V.R., I.C.B., T.A.M., D.T.L., D.T.A., G.V.B., A.C.A., C.V., T.L., D.I.B., S.C., A.I.S., P.S.A. prin moștenitor P.V.S., C.M.I., S.E.A., M.G.D., C.C.G., C.V.A., N.M. fost T.M., C.T.A., S.I.B., P.V.A., Z.M.G., G.F., G.M.C., T.S., T.A., T.G., S.M.C., D.C.A., P.M.C., M.C., I.D.M., G.D.A., B.G., C.S.R., I.G., P.V., G.I.D., M.I.E., V.I.C., B.R., A.E., A.N., C.M.B., P.G.V., B.M.C., B.M.A., C.D., N.P., I.D.D., R.I.B., B.G.C., C.N.A., M.G.B., D.M., B.S., M.G.C., M.M.B., I.F.B., I.V.B., F.M., D.R.C., T.O.O., G.G.B., M.M.C., M.M.D., M.G.H., S.M.B., V.D., B.G.A., G.N.A., V.G., O.M.A., D.M.A., M.I.D., M.V.B., C.N.C., V.D.A., M.I.C., C.I.B., B.M.B., C.M.G., I.N.A., P.D.B., P.C.A., N.A.M., C.M.E., M.A., D.G.A., D.A., P.E.I., R.E.A., I.M.B., S.I.A., actuali și foști salariați ai SC P. SA au formulat cerere de intervenție în interes propriu, împotriva acelorași pârâți, prin care au solicitat obligarea pârâților în sensul celor solicitate prin acțiunile precizate și modificate formulate de reclamanți.

4. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 106/F-CONT din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis în parte acțiunile întrunite, formulate de reclamanți, astfel cum au fost precizate și modificate;

- a obligat pe pârâtul Guvernul României să emită hotărârea de Guvern prin care să le fie vândute direct reclamanților acțiuni ale SC P. SA până la limita de 8% din capitalul social, la același preț de vânzare a acțiunilor către O.M.V., de 0,0525 euro/acțiune, conform hotărârii Adunării Generale Extraordinare a SC P. SA din data de 14 septembrie 2004, publicată în M. Of. Partea IV la data de 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 RON/acțiune;

- a respins cererea de disjungere a ultimului capăt de cerere;

- a respins celelalte capete de cerere, privind obligarea O.P.S.P.I. și Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la vânzarea directă a pachetului de acțiuni către salariați, obligarea acelorași pârâți la stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea directă de acțiuni, cât și obligarea SC P. SA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului și Registrul Acționarilor;

- a obligat pe pârâtul Guvernul României (singurul față de care au fost admise acțiunile întrunite și cererea de intervenție formulată în cauză) să plătească fiecărui reclamant și intervenient câte 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanții și intervenienții au avut sau mai au calitatea de salariați ai SC P. SA, iar în patrimoniul lor s-a născut, raportat la data privatizării societății respective, dreptul virtual de a dobândi acțiuni la această societate, până în limita a 8% din capitalul social, la același preț de vânzare către O.M.V. de 0,0525 euro/acțiune, respectiv 0,2158 RON/acțiune, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 55/2003.

A reținut instanța că este neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât pentru toți reclamanții și intervenienții au fost depuse la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii prealabile.

De asemenea, Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, devenit Ministerul Economiei după reorganizare, reținând că, prin art. 4 din O.G. nr. 55/2003, au fost stabilite în sarcina sa anumite competențe legate de procesul de privatizare.

în raport cu dispozițiile art. 1, 4 și 5 din O.G. nr. 55/2003 a reținut instanța că Guvernul nu a adoptat hotărârea prevăzută de art. 9 din Statutul SC P. SA prin care să fie stabilită cota procentuală din capitalul social al societății ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, astfel că nu a fost concretizat dreptul reclamanților, deținători ai unui "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în absența respectivei hotărâri a Guvernului nu se poate proceda la parcurgerea etapelor următoare constând în stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea acțiunilor și oferirea spre vânzare directă a acțiunilor. Astfel, a reținut instanța că Ministerul Economiei și O.P.S.P.I. nu au culpă procesuală, atâta timp cât au încercat elaborarea unui proiect de act prin care să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă, care nu a primit însă avizele necesare. Totodată, a reținut instanța că petitul referitor la oferirea spre vânzare a acțiunilor constituie o operațiune de natură strict comercială, ce nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.

Totodată, Curtea de apel a respins apărarea pârâților în sensul că s-ar încălca atribuțiile executivului, întrucât instanței de judecată nu i s-a cerut să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice de aplicare generală, deoarece cererea reclamanților și intervenienților privește strict obligarea pârâților la respectarea legii și concretizarea dreptului stabilit prin O.G. nr. 55/2003.

5. Recursul declarat de Guvernul României

Recurentul-pârât Guvernul României invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică din recurs, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a dispus admiterea acțiunii și a cererii de intervenție, deși nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către toți reclamanții și intervenienții a procedurii prealabile, obligatorie de urmat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., ca o condiție de admisibilitate atât a acțiunii, cât și a cererii de intervenție în interes propriu formulată în cauză.

Printr-o a doua critică din recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că, în realizarea controlului de legalitate al actelor administrative, instanțele de judecată nu au dreptul de a se subroga în atribuțiile Executivului și că, prin dispozițiile art. 4 și art. 5 din O.G. nr. 55/2003, legiuitorul a conferit în principal Guvernului și în subsidiar Ministerului Economiei și O.P.S.P.I. competența legală de a stabili momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de către salariații SC P. SA, precum și termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni. Totodată, în raport cu dispozițiile art. 41_i art. 43din O.U.G. nr. 88/1997, singura autoritate în măsură să adopte măsurile necesare continuării sau finalizării unui proces de privatizare este Guvernul, care va lua măsurile pe care le consideră necesare, la momentul pe care îl va aprecia ca fiind oportun. în concluzie, recurentul-pârât susține că instanța de judecată s-a substituit în atribuțiile Executivului atunci când, prin hotărârea recurată, a obligat Guvernul să emită hotărârea la care se referă dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 55/2003.

Printr-o a treia critică din recurs, recurentul-pârât critică sentința pronunțată de Curtea de apel sub aspectul obligării Guvernului la plata către reclamanți a unor cheltuielilor de judecată excesiv de mari față de complexitatea cauzei, susținând că instanța avea posibilitatea de a micșora onorariul avocatului, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în acest sens, recurentul-pârât invocă jurisprudența C.E.D.O. în care s-a reținut că sumele reprezentând cheltuieli de judecată urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil.

6. Recursul declarat de reclamanți

Printr-o primă critică din recurs, intimații-reclamanți susțin că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. și a diminuat nejustificat cu suma de 400 RON cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate și efectuate de fiecare dintre reclamanți în cuantum de 500 RON, conform documentelor justificative depuse la dosar. Susțin intimații-reclamanți că onorariul a fost stabilit, pe bază de negociere, în condițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avându-se în vedere valoarea acțiunilor, complexitatea cauzei, durata dosarului pe rolul instanțelor judecătorești, atitudinea pârâtelor, precum și prejudiciile suportate de către reclamanți ca urmare a neemiterii hotărârii de Guvern prin care sa li se permită sa cumpere acțiunile la care au fost îndreptățiți, astfel că instanța de judecată nu mai este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său, deoarece acel contract de asistență nu poate fi controlat direct sau indirect de vreun organ al statului. De asemenea, susțin intimații că instanța nu a motivat care au fost considerentele pe care le-a avut in vedere, care au condus la luarea acestei hotărâri.

Printr-o a doua critică din recurs, intimații-reclamanți susțin că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei și O.P.S.P.I., deși, conform celor solicitate prin acțiune, și aceste instituții trebuie să respecte dispozițiile O.G. nr. 55/2003 și le revin obligațiile prevăzute de art. 1 și 4 din ordonanță, obligații care vor fi îndeplinite, în mod logic, numai după ce se va emite hotărârea de Guvern a cărei emitere s-a solicitat.

II. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor

Criticile formulate de intimații-reclamanți și de recurentul-pârâtul Guvernul României, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privesc, pe de o parte, fondul cauzei, iar, pe de altă parte, modul în care instanța de fond a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel că înalta Curte va proceda la analiza grupată a criticilor respective.

în ceea ce privește susținerile din recursul pârâtului Guvernul României referitoare la faptul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către toți reclamanții și intervenienții a procedurii prealabile, înalta Curte reține că acestea nu pot fi primite. Sub acest aspect, înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că, așa cum rezultă din probatoriul administrat, toți reclamanții și intervenienții s-au adresat cu plângere prealabilă autorităților pârâte, așa cum rezultă din dovezile depuse în acest sens în toate cele trei dosare care au fost conexate.

Sub aspectul fondului cauzei, Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamanți, fiind întemeiate criticile formulate de pârâtul Guvernul României, pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Curtea de apel a admis în parte acțiunile precizate și conexate formulate de reclamanți și, pe cale de consecință, constatând că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin art. 9 din Statutul SNP P. SA București, prevăzut în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, a dispus obligarea acestuia să emită hotărârea prin care să fie vândute direct reclamanților acțiunile la SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu acțiunile vândute către O.M.V.

într-adevăr, prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a SNP P. SA București (...), a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea SNP P. SA, aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că art. 9 din Anexa nr. 1 a primit următorul cuprins: "Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații SNP P. SA au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului".

în formularea anterioară, art. 9 - Acțiunile - Statutul SNP P. SA București, avea următorul conținut: "Acțiunile nominative ale societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de administrație, registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice sau juridice, române și străine, vor putea deține acțiuni ale SNP P. SA București, fără însă a se afecta poziția statului de acționar majoritar. Salariații SNP P. SA București au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social".

Deci, cu alte cuvinte, prin O.G. nr. 55/2003, "dreptul de preemțiune la cumpărarea de acțiuni ale societății la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social" a fost transformat în "dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare".

Dar, în timp ce dreptul salariaților reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea ce privește "cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (care) vor fi stabilite prin hotărâre (_)".

Or, instanța de fond, reținând că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația legală de a adopta hotărârea prin care să vândă direct acțiunile în limita de 8% din capitalul social la același preț cu acțiunile vândute către O.M.V. a constatat, implicit, existența unui refuz nejustificat din partea acestei autorități, ignorând dreptul de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor.

Instanța de recurs constată că autoritatea recurentă nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret dispozițiile art. 9 din Statutul SC P. SA, prevăzut în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi.

Cum însăși stabilirea termenului pentru achiziționarea acțiunilor de către salariații SC P. SA implica exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut Guvernului, instanța de fond a dispus în mod nelegal executarea unei obligații de reglementare, subrogându-se în atribuțiile puterii executive, ceea ce are semnificația juridică a încălcării principiului constituțional al separației puterilor, consacrat la art. 1 alin. (4) din Constituție.

Aceeași concluzie se impune și față de dispozițiile art. 41din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului de îndeplinirea acestor obligații.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, care este prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, decizia din 06 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, parag. 39) înalta Curte are în vedere practica sa unitară anterioară reprezentată de decizia nr. 5463 din 02 decembrie 2009, decizia nr. 2757 din 26 mai 2010, decizia nr. 4635 din 28 octombrie 2010 și decizia nr. 4995 din 16 noiembrie 2010.

Pentru considerentele arătate, înalta Curte va respinge recursul reclamanților și va admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamanților, cu consecința respingerii și a cererii de intervenție principală formulată în cauză.

Având în vedere soluția de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., nu s-a justificat o analiză a criticilor din recurs formulate atât de pârâtul Guvernul României, cât și de reclamanți cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la fond.

← ICCJ. Decizia nr. 4235/2010. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 1090/2010. Contencios. Anulare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5643/2010. Contencios