ICCJ. Decizia nr. 4235/2010. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul I.I.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA și SC A.O. SA solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996, obligarea pârâtei să depună la dosar planșele, precum și planul cadastral al orașului Budești, sat Buciumeni, județul Călărași, și scoaterea din acest certificat a oricărei suprafețe care afectează proprietatea sa.
A mai solicitat reclamantul anularea certificatului de atestare asupra terenurilor din 27 iunie 1997, precum și anularea în întregime a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea SC A.O. SA și obligarea pârâtei să depună la dosar acest document împreună cu documentația cadastrală.
Prin întâmpinare, pârâta SC A.B. SA a invocat excepția de inadmisibilitate, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, excepția de tardivitate a acțiunii; excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 1104 din 17 noiembrie 1998 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2008, Curtea, în raport de obiectul cauzei și Dosarul aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, având ca obiect recurs - Legea nr. 10/2001, a constatat că dezlegarea pricinii nu atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul judecății în Dosarul și, prin urmare, a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 09 mai 2008, instanța a constatat tardiv capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 2006, a constatat ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat, a respins excepțiile de neîndeplinire a procedurii administrative prealabile și de tardivitate în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 iunie 1997 și din 19 martie 1999 ca neîntemeiate, și a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București a admis în parte excepția de tardivitate, a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 2006 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca tardiv formulat, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC A.B. SA și SC A.O. SA, prin lichidator judiciar H.N., ca neîntemeiată, și a obligat reclamantul către pârâta SC A.B. SA la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în raport de soluția dată excepției de tardivitate, va analiza în fond doar capetele de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 iunie 1997 cu obligarea pârâtei să depună la dosar toate planșele anexe acestui certificat și anularea în întregime a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis în favoarea SC A.O. SA cu obligarea pârâtei să depună la dosar acest document împreună cu documentația cadastrală.
S-a arătat în considerentele sentinței atacate că cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate au fost emise în baza Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și criteriilor de aplicare ale MEF nr. 2665/1C/311/1992, iar conform acestora, la data înființării pârâtelor în favoarea cărora s-au emis certificatele de atestare, trebuiau îndeplinite cumulativ două condiții: terenurile să se afle în patrimoniul acestora și să fie necesare desfășurării activității obiectului lor de activitate.
în ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 27 iunie 1997 emis în favoarea SC A.B. SA, instanța de fond a reținut că din documentația depusă la dosarul cauzei rezultă că obiectul de activitate al acesteia era producerea, industrializarea și comercializarea produselor agricole, prestări servicii export-import, terenurile aveau destinație agricolă, fiind folosite de fermele acestei societăți, care avea un drept de administrare asupra acestora.
Referitor la certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 martie 1999 emis în favoarea SC A.O. SA, instanța de fond a constatat că la emiterea acestuia au fost respectate prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenul fiind folosit conform obiectului de activitate al societății și având ca destinație autobază, autoservice, aflându-se în patrimoniul societății.
Astfel, instanța învestită cu soluționarea fondului a constatat că documentația avută în vedere la emiterea certificatelor respectă Instrucțiunile MEF nr. 2665 din 28 februarie 1992 și MLPAT nr. 1 C/311 din 28 februarie 1992, fiind însoțită de planuri topografice, procese-verbale de vecinătăți, schițe, rapoarte de evaluare, avizate de Oficiul de cadastru Călărași și înregistrate la Consiliul Județean Călărași.
Având în vedere că în cauza instanța de contencios administrativ este chemată să verifice legalitatea unor acte administrative, instanța de fond a apreciat că nu au relevanță susținerile reclamantului privind nevalabilitatea titlului statului și nelegalitatea exproprierii, reclamantul urmând să-și realizeze drepturile pe căile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și a dreptului comun.
împotriva acestor hotărâri, respectiv împotriva încheierii din 26 februarie 2008 și împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, I.I.D. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii.
Față de încheierea din 26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de reclamant în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. recurentul arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare a litigiului de contencios administrativ până la soluționarea celor două acțiunii civile aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și respectiv înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.
Se arată de recurent că soluționarea acțiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei SC A.B. SA depindea în totalitate de soluționarea acțiunilor civile având ca obiect calitatea recurentului de moștenitor și respectiv de titular al imobilelor revendicate în această calitate.
Se solicită admiterea recursului și suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 se invocă motivele de recurs prevăzute de art. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se arată că instanța a denaturat natura celor patru certificate de proprietate emise unilateral de Ministerul Agriculturii și Alimentației și nu a ținut cont de dispozițiile art. 480, 481 și 650 C. civ. și a făcut o greșită apreciere a materialului probator. Aceasta deoarece statul nu a devenit proprietarul domeniului Buciumeni cu titlu valabil și, pe cale de consecință, nu putea fi înstrăinat valabil prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
La dosar, pârâta-intimată SC A.B. SA a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate atât în ceea ce privește încheierea din 26 februarie 2008, cât și sentința civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea va aprecia ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
încheierea din 26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării acțiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi dispusă suspendarea.
S-a apreciat corect că soluționarea acțiunii în anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu depinde de soluțiile care urmează a se pronunța în cauzele civile în care se discută calitatea de moștenitor al reclamantului și calitatea sa procesuală activă în a formula acțiunea în revendicarea terenurilor care formează obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate. Aceasta deoarece acțiunea în contencios administrativ se încadrează în condițiile și termenele specifice prevăzute de art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 pretind a fi introdusă de o parte care justifică un interes pretins vătămat, independent de soluția ce urmează a se pronunța în cauzele civile aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 și înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă.
în ceea ce privește sentința civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008 aceasta este legală și temeinică în cauză nefiind îndeplinite motivele de recurs de casare sau de modificare prevăzute de art. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Prin hotărârea recurată, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței unei alte instanțe. S-a pronunțat exclusiv în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea competenței prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, neexistând în cauză motive de casare cu trimitere spre rejudecare.
în ceea ce privește motivele de recurs prevăzut de art. 8 și 9 C. proc. civ. acestea sunt nefondate deoarece instanța nu a denaturat natura certificatelor de proprietate, acestea fiind acte administrative care se supun cenzurii Legii nr. 554/2004. Acțiunea formulată de recurent nu este o acțiune în revendicare de comparare a titlurilor în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 480, 481 C. civ. și textele constituționale invocate de recurent.
Sentința de fond pe soluția pronunțată este legală și temeinică fiind respins ca tardiv formulat capătul de acțiune privind anularea certificatului de proprietate din 04 noiembrie 1996 în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar celelalte cereri ca neîntemeiate.
Aspectele invocate în motivele de recurs nu au legătură cu soluția dispusă deoarece în cauză nu s-a verificat valabilitatea deținerii de către stat a terenurilor, care poate forma obiectul unui acțiuni civile în revendicare imprescriptibile, ci îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute de art. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, în mod legal, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat tardivitatea formulării cererii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 04 noiembrie 1996.
Față de celelalte acte administrative contestate, soluția de respingere este legală și temeinică în condițiile în care legalitatea acestor acte a fost verificată strict în raport de dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și a criteriilor de aplicare ale MEF nr. 2665/1C/311/1992 și s-a constatat că din punct de vedere al legalității emiterii ca acte administrative acestea sunt legal emise.
Nu au fost reținute ca având legătură cu soluționarea acțiunii principale susținerile privind nevalabilitatea titlurilor statului, respectiv a exproprierii, acestea putând forma obiectul numai unei acțiuni civile, în compararea titlurilor invocate de părți, comparare care presupune mai mult decât verificarea legalității din punct de vedere administrativ.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2008, cât și împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008 menținând ca legale și temeinicie hotărârile pronunțate de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5643/2010. Contencios → |
|---|
