ICCJ. Decizia nr. 5796/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5796 /2010
Dosar nr. 288/62/2010
Şedinţa publică de la 22 decembrie 2010
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov şi precizată ulterior, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov, şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Braşov, să se constate că este beneficiar al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, modificată, să fie obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să asigure de la bugetul de stat fondurile necesare pentru plata sumei de 100.590 RON cu titlu de ajutor cuvenit în baza art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 şi actulaizarea sumei de 100.090 RON cu indicele de inflaţie aferent perioadei cuprinse între data scadenţei acestei sume până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 406/M din 18 martie 2010, Tribunalul Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza, spre soluţionare Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Tribunalul Braşov, secţia civilă, completul de litigii de muncă, faptul că litigiul dedus judecăţii nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 155 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000, iar acţiunea nu este formulată împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, pentru a fi în prezenta unui litigiu de asigurări sociale.
A mai reţinut Tribunalul Braşov că reclamantul pretinde drepturile băneşti în virturea calităţii sale de funcţionar public cu statut special, situaţie în care, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, competenţa materială revine instanţei de contencios administrativ, în speţă Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ, având în vedere că pretenţiile sunt îndreptate împotriva unei autorităţi publice centrale.
Prin sentinţa nr. 140/F/2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
A reţinut Curtea de Apel Braşov că drepturile solicitate de reclamant sunt stabilite prin Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
A mai constatat Curtea de Apel Braşov că legea distinge între cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi funţionarii publici cu statut special, iar reclamantul a avut gradul militar de locotonent colonel potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
S-a concluzionat în sensul că reclamantul a avut un contract de muncă atipic cu unitatea militară angajatoare şi nu raporturi de serviciu, calitatea de funcţionar public cu statut special fiind atribuită de legiuitor, în mod expres, anumitor categorii de salariaţi, reclamantul neputându-se încadra în vreuna dintre acestea. Prin urmare, competenţa aparţine Tribunalului Braşov, secţia civilă, completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat prin capătul principal al cererii introductive de instanţă, astfel cum a fost precizată, să se constate că este beneficiar al unui al unui ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate în cuantum de 100.590 RON, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, modificată.
Reclamantul a arătat că drepturile băneşti solicitate i se cuvin în virtutea calităţii sale de fost cadru militar activ, respectiv ofiţer în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Braşov, trecut în rezervă cu drept de pensie.
Analizând pretenţiile deduse judecăţii Înalta Curte constată că reclamantul a avut gradul militar de locotenent colonel [ofiţer cu grad superior potrivit art. 2 alin. (2)1 lit. B din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare] în cadrul Inspectoratului de Urgenţă al Judeţului Braşov. Cu ocazia pensionării anticipate, la 46 de ani, a solicitat acordarea ajutorului bănesc stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate de la fostul angajator, drepturi băneşti prevăzute de dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar.
Aplicând dispoziţiile legale invocate de reclamant, precum şi de autorităţile pârâte ca temei de drept al pretenţiilor deduse judecăţii, la situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, se constată că reclamantul a avut calitatea de cadru militar activ al Ministerului Administraţiei şi Internelor, între acesta şi unitatea militară angajatoare - Inspectoratul de Urgenţă al Judeţului Braşov existând un raport de muncă atipic, căruia i se aplică dispoziţiile legilor speciale, respectiv Legea nr. 80/1995, iar în ceea ce priveşte salarizarea, Legea nr. 138/1999. În acest context, având în vedere că drepturile băneşti ale personalului militar sunt asimilate salariului care este unul din elementele raportului de muncă, litigiul cade sub incidenţa art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, care precizează că toate conflictele ce rezultă din raporturile de muncă sunt conflicte de muncă.
Prin urmare, instanţa competentă material să soluţioneze în fond prezenta cauză se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. care prevede că tribunalele judecă „conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altei instanţe”.
În concluzie, soluţionarea în primă instanţă a prezentului litigiu cade în competenţa materială a Tribunalului Braşov, secţia litigii de muncă, sens în care Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.R. şi pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Braşov, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5773/2010. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6082/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
